Încă de luna trecută Ramona venise cu ideea ca, de ziua lui mami (soacra mea), să o ducem într-o locație surpriză, undeva unde, ne-am gândit noi, n-a mai fost. Cel puțin, nu împreună cu familia. Și chiar a fost o idee super, căci mami, mai mult ca oricine, merita să fie ea servită și sărbătorită cum se cuvine, în loc să stea pe lângă oale și cratițe întreaga zi la făcut de mâncare. Totuși, pentru că ziua ei ar fi picat duminică, ne-am hotărât ca partea cu sărbătoritul să aibă loc sâmbăta, ca duminică să avem timp să ne odihnim, în special Luci, căci el era șoferul. Și, ca surpriza să fie completă, am adăugat tortul (pe care l-am făcut cu o zi înainte) și o felicitare cu un mesaj emoționant venind din partea noastră, a tuturor, căci trebuia ca mami să știe cât de importantă este pentru noi: „Mama... brațe care alină, iubire care încălzește, lumină care călăuzește, icoană de purtat în suflet mereu și mereu... Pentru toate acestea și pentru multe altele care nu încap într-o simplă felicitare, vă mulțumim! La multi ani! O zi minunată pentru o mamă minunată! Cu toată dragostea...” Mami merita fiecare cuvânt, fiecare literă pe care am scris-o, dar recunosc că m-am gândit puțin și la mama mea biologică care tot în luna iulie și-ar fi sărbătorit ziua de naștere...
Și, iată-ne în ziua cu pricina, în mașină în formație completă: mami (sărbătorita), tati, Ramona, Luci și eu, pregătiți sufletește de a o sărbători pe mami împreună cu cei 76 de ani ai ei. Pe când pornim cu toții, Ramona zice: „No, cine-i dezvăluie lui mami unde mergem?” Mami zâmbește, căci deja știe, iar eu, care stau între ea și cumnata mea, încep să mă foiesc și să fac fețe-fețe, căci îmi amintesc cum, cu doar o zi înainte, îi dezvălui pe un ton cu totul dezinvolt, locația care, uitasem cu desăvârșire, că trebuia să fie surpriză. Mă bâlbâi, încercând să mă scuz, după care, văzând că nu-mi iese: „Apoi, să nu mă mai puneți pe mine la secrete de-astea, că am deja 50 de ani... ” „Dar tu ai zis să nu-i zicem la mami, să fie surpriză... Și cât m-am chinuit o lună întreagă să țin secret...” zice Ramona. Da, parcă-mi amintesc de asta, așa, ca o reminiscență, dar ca și cum s-ar fi întâmplat nu acu' o lună, ci cu zeci de ani înainte... Oricum, cu câte s-au întâmplat în ultimul timp, mi-a ieșit complet din minte... Acuma, asta este, tot ar fi aflat că mergem în Maramureșul Istoric, la Păstrăvăria Alex...
Cu toate serpetinele șerpuitoare ale munților Gutâi, drumul a fost ușor, căci suntem veseli ca o zi senină de vară. Deși vară, nu era chiar senin, pe telefon timpul probabil anunța și ploaie, dar ziua era prea specială ca să ne supărăm pentru atâta lucru. Ajunși la destinație în jur de unsprezece și ceva, musai să o ducem pe mami la o doamnă care vindea, printre altele, și ciuperci pe margine de drum și să o rog să ne lase să-i facem o poză, căci știam cît de mult le iubește. Mai căscăm ochii la ce se comercializează, apoi intrăm în păstrăvărie și ne alegem un foișor în care să încăpem cu toții. Locația este superbă, într-adevăr, cu peisaj de poveste, oriunde ți-ai întoarce privirea. Ne este foame, așa că ne uităm în meniu ce să comandăm. Bineînțeles că și pește, doar eram într-o păstrăvărie. Luci ne sfătuiește să comandăm ciorba mai întâi, apoi să vedem care ce mai dorim, dar noi nu și nu, comandăm totul acum, la început. Mâncăm ciorba, fiecare după dorință și, nici nu terminăm bine, că ni se aduce felul doi. Luci avusese dreptate cu sfatul ăla de la început, căci eram deja sătui. Mai stăm, mai respirăm, mai băgăm pe sub nas... Un boț de mămăligă și o bucată de lămâie nu mai încap nicicum, așa că le bag într-o pungă pentru acasă. Luci observă: „Se vede că ești nepoata bunicii tale!” Și povestește cum, în urmă cu ceva ani, la pomana după un vecin, bunica, nemaiputând mânca o pulpă de pui, și-o bagă în șorț, motivând că doar nu era s-o lase acolo, fiind plătită, căci cu siguranță i-o fi foame mai târziu. Deșteaptă femeie, bunica... Și iată cum, încet, dar sigur, o iau și eu pe urmele ei...
Musai să ne plimbăm puțin, așa că ne ridicăm, pe rând, și facem câțiva pași... Locul în care ne aflăm chiar este un peisaj de poveste, bazinul cu păstrăvii, sturionii, cascada, podețul de lemn, florile, totul realizat cu bun-gust, fără să încarce privirea...
Pentru că mami cu Ramona au dorit desert, pe când sunt și ele la plimbare, îi dezvăluim doamnei care se ocupa de masa noastră că e ziua lui mami, așa că papanașul ei vine la masă cu o lumânărică. Și, pe când mami se întoarce, Luci îi aprinde lumânarea și-i cântăm „La mulți ani!” A fost un moment emoționant, căci nu s-a așteptat...
Un alt moment emoționant are loc la întoarcere, căci îi aducem la noi acasă pentru servirea tortului. Așa că mami are parte de încă un „La mulți ani!” din partea noastră, a tuturor, moment care a încheiat ziua aceasta minunată. Să ne trăiești, mami, întru mulți ani! Te iubim!
