Încă de când făcuserăm mansarda în 2019 și casa noastră a intrat atunci la apă, la propriu (căci cu ploile din acea primăvară, tavanul nostru din sufragerie a suferit numeroase „răni”, căzând bucăți mari de glet și zugrăveală, mai-mai să ne nimerească și pe noi, pe când dormeam), aveam obiceiul să spunem, deja ca un refren anual binecunoscut: „La vară zugrăvim!” Problema noastră a fost, probabil, că n-am specificat în care an se va întâmpla acest lucru, căci iar trecea vara și camera noastră iar își întâmpina musafirii cu aceleași cicatrici binecunoscute din anii trecuți...
Dar, iată că în acest an, concediul lui Luci a căzut în luna septembrie, adică taman în perioada când nu era nici prea frig, nici prea cald, vreme numa' bună de zugrăvit. Și ne-am pus noi pe treabă, așa, în ritmul nostru, nefiind specialiști în domeniu... Dar, cu toate că ne-a ținut aproape o lună numai camera, bucătăria rămânând pe anul viitor, totul a ieșit cum nu se poate mai bine. Și, dacă tot am fost la capitolul ăsta, am scăpat de șina veche pentru perdele, Luci cumpărând draperii, la fel cum aveam în dormitor. Eee, că deja era altfel, parcă eram într-o altă cameră, cu totul nouă. Nu mai mergeau vechile perdele, trebuia altceva... Și ne-am amintit că avem perdele noi, doar că aveau nevoie de niște mici ajustări, o nimica toată... Numai că n-a fost chiar așa... Dar... să vă povestesc...
Am primit în acest an, cadou de la o prietenă foarte dragă mie, niște perdele. Și de zi, și de noapte, foarte frumoase și de bună calitate. Doar că ea, pe când ni le-a cumpărat, nu a luat în calcul faptul că geamul nostru avea dimensiuni diferite decât erau perdelele și n-a mai găsit altele identice pentru completare. Nicio problemă, ne-am zis noi, le-a veni și lor vremea și om găsi atunci o soluție cum să facem să fie bine. Și au stat perdelele noastre cuminți într-un capăt de cameră până acum, când le-a sosit vremea...
Am scos perdelele din pungă și am hotărât să începem cu cele de zi. Erau două bucăți, fiecare de 1,40 m. lățime și 2,50 m. lungime. Dar înainte să te apuci să faci modificări, tre' să știi exact ce ai de făcut, că odată ce tai din ele... nu mai e cale de întoarcere... Și ne-am pus noi pe măsurat, hotărându-ne să tăiem din ele un metru ca să ajungă în lungime până la calorifer și bucățile rămase să le mai tăiem în jumătate, apoi să le coasem în completare. Bun, deja aveam o imagine a perdelelor în minte cam cum ar trebui să arate la final. Aveam și mașină de cusut de câțiva ani, Luci se pricepea, deci treaba era deja terminată pe jumătate.
Doar că ceea ce părea atât de simplu pe când am discutat (adică tai de aici și coși dincolo), n-a fost chiar așa pe când ne-am apucat efectiv de lucru. Căci pare mai greu de refăcut ceva ce este gata finalizat, decât să faci totul de la „a” la „z”. Așa că taie, potrivește bucățile, coase, descoase, iar coase, ține cont de rejansă... Ooo! ne-a trebuit o zi întreagă doar pentru o jumătate de perdea, pe când eu crezusem că atâta timp ne-ar lua pentru toate perdelele. Dar, totuși, ce mândri am fost când am văzut-o pusă în geam!
Au mai trecut câteva zile până să-și facă timp Luci și pentru cealaltă jumătate de perdea. Așa că, venind într-o zi de la serviciu nițel mai repede decât de obicei, s-a pus pe treabă, nefiind nevoie de mai mult de câteva ore. Și seara, pe când a montat-o, am observat că era mai lungă cu vreo 5 cm. decât cealaltă. Începem să râdem, după care Luci dă verdictul: „Roag-o pe Ramona să vină s-o repare!”
Cumnatei mele Ramona (sora lui Luci), nu i-a luat nici măcar două ore pentru a scurta perdeaua „buclucașă” și a modifica perdelele de noapte. Iar acum, de fiecare dată când intrăm în cameră, nu încetăm să ne minunăm: „Vai, da' ce faine perdele avem!” Iar Luci completează: „Dar altu' și mai mult, eu așa ceva nu mai fac!”












