Dragoste la... prima vedere

  Înainte de a o cunoaște pe mama, tata nu a avut altă iubită. Nu că n-ar fi avut pretendente. Căci, fără să îl laud doar așa, că n-am ce lucra, musai să vă spun că tata a fost un băiat frumos, un suflet sensibil cu o fire romantică (după ce a avut propria lui familie, îl surprindeam, uneori, că plânge dimpreună cu noi la filmele de dragoste, cu toate că o făcea mai pe furiș, crezând că nu observăm). Doar că în acea perioadă, pe tata nu-l interesa, în mod deosebit, nicio fată. Cred că o aștepta pe cea hărăzită lui, marea dragoste. Astfel că putea fi prieten cu fetele fără niciun alt interes ascuns. Le respecta și nu lua în derâdere opiniile lor personale. De aceea, și fetele îl apreciau și-l îndrăgeau, unele dorindu-și-l ca iubit sau chiar… ca soț. Așa s-a întâmplat ca una dintre ele să se țină după tata. Dar... știți... într-un mod în care l-a speriat pe bietul de el, pe atunci un băiat timid și rușinos.

  Îmi povestea bunica de fata asta (nu mai țin minte numele ei) care-l căuta pe tata și acasă. Când o vedea că vine, tata îi zicea bunicii: „Mamică, vezi că nu-s acasă!” și fugea să se ascundă în cotețul găinilor. Era în stare să stea acolo și două ceasuri, că fata nu se lăsa prea repede dusă. Și bunica, ce să facă, doar nu era s-o dea afară. Așa că îi spunea, cât se poate de politicos, că tocmai ce plecase înainte să vină ea, de ajungea cu 5 minute mai repede, sigur îl prindea. Și, ca o bună gazdă ce era, o servea cu un pahar de apă cu sirop, cu o bucată de cozonac, mă rog, ce avea și ea în momentul ăla. Apoi, se puneau la povestit de una, de alta, chiar și două ceasuri, până când fata, văzând că nu mai apare Gheorghiță („Cine știe ce trebi o fi avut de rezolvat, de nu a putut veni până acum”), se scuza că nu mai poate sta. Tata, deja anchilozat din cauza poziției în care amorțea atâta amar de vreme în coteț, ba mai ținându-i companie și vreo moțată care clocea în cuibar, cu hainele mirosindu-i a găinaț (că, na! doar nu or fi mirosind a… „coco chanel”), de-abia reușea să iasă afară și… fuga să-și schimbe hainele. Prefera supliciul ăsta la care se supunea de bună-voie, decât s-o jignească pe biata fată.

  Cu mama s-a întâlnit pentru prima dată în Centrul Vechi al orașului, locul de întâlnire și promenadă al tinerilor pe vremea aceea. Ea era cu o bună prietenă, Leontina, colegă de serviciu cu tata. Când le-a făcut cunoștință, tatei i-a căzut inima în pantofi. Și acolo i-a rămas. S-a amorezat pe loc de fata rușinoasă și timidă (ca el), cu părul de foc, lung pînă la șale. La serviciu, a tot descusut-o pe Tina, colega lui și prietena mamei: cine-i acea Maria, cu care a fost ieri? De unde-i fata? Ar vrea s-o cunoască mai bine, s-o invite în oraș, cum ar trebui să procedeze, să nu se sperie c-ar fi cine știe ce psihopat?

  Și, uite-așa, a început o frumoasă poveste de dragoste. Știți voi, fluturi în stomac, trup ușor, imaterial parcă, plutind pe nori pufoși, din vată de zahăr, cu zile minunat de frumoase, chiar și când afară e furtună și-ți vine să cânți și să dansezi prin ploaie... După două luni în care s-au întâlnit, îndrăgostindu-se unul de altul pe zi ce trece tot mai mult și mai mult, tata mărturisindu-și iubirea înflăcărată prin poezii dedicate iubitei lui (și acum le mai am), iată că vine acasă într-o zi și-i spune bunicii: „Mamică, mă însor!” Bunica… parc-ar fi fost lovită de trăsnet, atât de tare a surprins-o vestea tatii. Și, după cum era normal, a început interogatoriul: „Da’ cum? Cine-i? Eu o cunosc? Dar tu când ai cunoscut-o? Cum adică te însori, ai lăsat-o gravidă? Are zestre? (ei, era de luat în considerare și acest aspect, de bună seamă...) și… cel mai important: „Lasă-mă, s-o văd și eu, măcar o dată, când vi-ți întâlni în oraș, chiar să fiu pe partea cealaltă de stradă și ea să nu știe cine sunt…”

  De fata care se ținuse după el, tata a reușit să scape cât se poate de elegant, fără să fie nevoit să-i dea explicații neplăcute sau s-o jignească în vreun fel. Erau invitați la o nuntă. Bunicii porniseră mai repede și fata le-a ieșit înainte: „Unde-i Gheorghiță, vine și el?” „Sigur că vine, apare imediat cu logodnica lui” i-a zis bunica. Fata, fără să spună vreun cuvânt, se schimbă la față și face cale-ntoarsă. De atunci, nu l-a mai căutat niciodată…

  Părinții mei au fost căsătoriți 34 de ani, trecând împreună prin multe, și bune, și mai puțin bune… La vreun an de la moartea mamei, mă întreabă tata: „Ce-ai zice dacă aș fi acum cu o altă femeie?” Eu, cu inima strânsă și încă plângând după mama, îi răspund, fără să realizez atunci, într-un mod egoist: „Nu mi te pot imagina cu o altă femeie, în afară de mami…” Cred că tata doar a vrut să mă testeze sau așa ceva, căci îmi zice: „Stai liniștită, maică-ta a fost singura femeie pe care am iubit-o… Și așa va rămâne...”

 

Părul „de foc” al mamei mele...