vineri, 17 mai 2024

Codruț și concertele

  Și iată că a venit și primăvara mult-așteptată, atât de noi, cât și de neprețuitele noastre matracuci care abia așteptau să stea la soare, să facă plajă și nenumărate cure de vitamina D. Dintre toți, cred că eu sunt cea mai câștigată, căci nu mai trebuie să aspir zilnic. Dar, pentru mezinul matracuc, e o adevărată încântare, căci în fiecare zi descoperă ceva nou: un fluture, o furnicuță, un fir de iarbă, o floare… Eh, ce să mai zic, astea se pare că-i plac cel mai mult, căci, nici nu apucă să deschidă ochii să vadă lumea, că „Ciupacabra”… haț! le și decapitează, spre disperarea mea. Așa a pățit un crin pe care-l urmăream zilnic, abia așteptând să-l văd înflorit când, într-o zi, observ că i-a rămas doar tulpina fluturând în vânticelul de primăvară. Iar mezinul, cu mutrița lui nevinovată, mă întreabă inocent: „Chiar crezi că aș avea vreo legătură cu… asta? Că doar știi cât iubesc eu florile!” Da, zic eu în gândul meu, tocmai că știu… Dar, dacă nu l-am prins asupra faptului, intervine, în apărarea lui, zicala: „Hoțul neprins e negustot cinstit.”

  Pe lângă toate acestea, îi place nespus de mult să cânte… Da, parcă se ia la întrecere cu păsărelele, numa’ de-un tril auzi la noi prin curte, când de sus, când de jos… Și când o apucă și pe Capucino, profesoara lui de muzică, atunci să te ții… Că-ți vine și ție să fredonezi, sincer! Flutur, în schimb, ieșit de curând la pensie, cu câte-un junghi când ici, când colo, când dincolo și cu vocea cam „răblăgită”, lasă tineretul „să-și facă de cap” că, vezi bine, și-a avut și el perioada lui de glorie, cu concerte peste concerte, cu fani, dar și cu paparazzi, că… na! tre’ să mănânce și ăștia o pâine, mai albă sau mai neagră, după caz.

  Și, după cum am spus, mezinul adoră să cânte, dar nu așa, ca un hobby... Tocmai de aceea, Capucino, ca profesoară, și-a luat foarte în serios acest rol, tot repetând cu conștiinciosul ei elev, până când ne-a anunțat că n-are ce să-l mai învețe, depășind-o chiar și pe ea, ceea ce n-aș fi crezut să se întâmple vreodată. Dar, auzindu-l și noi dimineața, la amiază sau seara, am fost nevoiți să recunoaștem, cât se poate de obiectiv, că, într-adevăr, matracuca n-a exagerat cu laudele. Are mezinul o voce de… înger (asta pot s-o confirme și vecinii) și, când bagă niște acorduri lungi și complicate, că îi sau nu lună plină, cu greu s-ar descurca chiar și Capucino, obișnuită, de altfel, cu arii foarte grele. Dar lui Codruț îi vine atât de ușor să facă asta, încât ar cânta zilnic, fără oprire, motiv pentru care doarme și el în casă, că altfel, vecinii ar fi nevoiți să-i asculte concertele chiar și când ar trebui să se odihnească (n-ai cum să dormi când pe Codruț îl apucă concertatul, că îi sau nu ora zece seara, unu noaptea sau cinci dimineața și, cu asta... am spus tot).

  Și, trecând zilele una după alta, cu noi descoperiri din partea micului-mare (că deja-i cât seniorul) matracuc, iată că vine și ziua când se citește contorul de apă. Noroc că suntem cu toții în casă. Aud eu gălăgie mare pe stradă, aud și matracucile, că doară nu-s surde, agitându-se pe lângă ușă să iasă afară. Arunc un ochi pe fereastră, curioasă de ce se-ntâmplă și mă vede domnul care citește, de obicei, cotorul. Dar nu mă vede doar pe mine, ci încă două capuri de matracuci foarte agitate și „lătrăcioase”, ținându-le isonul și Capucino, chiar dacă ea nu se vede, ci doar se aude, că nu s-a lăsa ea mai prejos decât ceilalți. La vederea acestui tablou, domnul responsabil cu cititul contoarelor de apă, îmi face semn să stau în casă, că se descurcă el (nu cumva, vrând să ies, să-mi scape vreuna dintre matracuci, c-apoi… adio citit de contor!). După care, sare gardul, deschide grădina, citește contorul, îl transmite doamnei care e cu el pentru a-l scrie în „catastif” și, după semnul de „ok, am rezolvat, mulțumesc!”, face cale-ntoarsă, ajungând în stradă în același fel precum intrase. După ce-l văd afară din curte, în siguranță, dau drumul „bestiilor” care ar trece direct prin ușă, atât sunt de nerăbdătoare să iasă. Și se pornește un concert, mamă-mamă, de nu se aude om cu om, darămite citirea corectă a contoarelor vecine. „Fanii” n-au încotro, stau smirnă și ascultă melodiile una după alta, pop, folk, rock, ba, mai bagă Codruț și câte-un rap, să fie pe toate gusturile, de le vine ascultătorilor a și dansa acolo, în plină stradă.

  Și, uite-așa, mai trecu o citire a contoarelor de apă… Dar, deja au început repetițiile pentru data viitoare, când talentatul nostru mezin de matracuc va împlini un an. Vă dați seama că nu poate să treacă un astfel de eveniment, așa, nemarcat corespunzător. Și, după cum îl aud pe Codruț că, doar o dată în viață, împlinește cineva un an, cred că va fi „concertul secolului”. 


 


6 comentarii:

  1. Citirea contorului de apă implică uneori și escaladă sportivă... 😁

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, atât pentru cel care coboară în bazin pentru a citi contorul, cât și pentru matracuci care abia ar aștepta o întâlnire cu responsabilul unei astfel de îndeletniciri...😍

      Ștergere
  2. Mi-ai inseninat ziua inca de la primul paragraf. Mi-ar placea sa aud candva macar o inregistrare de la concertele matracucilor, mai ales daca sunt atat de bine stimulati incat sa participe si Flutur. La noi nu se intampla prea des, insa cand ii apuca ii trec frisoanele pe ascultatori. Oricat ar fi de cald (ah, oare ce inseamna sa fie cu adevarat cald? am si uitat de cand locuiesc in tara asta cenusie!), toata lumea se trezeste instantaneu cu piele de gaina. Datorita felului in care canta maimutoii mei, desigur, caci tare talentati sunt si ei. Va pupam cu drag! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am reușit să-ți înseninez ziua cu o nouă aventură a matracucilor. Haha, când se apucă ele să cânte, nu mai poți să scoți un sunet și deschizi instinctiv gura pentru a rămâne cu timpanele întregi. Poate o să le înregistrez o dată concertând...
      Pe maimuțoii tăi i-am auzit și eu și ai dreptate când zici că i-ar apuca frisoanele pe ascultători, făcându-li-se pielea de găină... Acuma, ce să zic, cu talentul nu te pui, că n-ai cum... Vă pupăm și noi cu mult drag! 🥰

      Ștergere
  3. Cred ca e fain sa il asculti pe Codrut cantand, mai ales ca il mai acompaniaza si Capucino. Eee, Flutur, tu crezi ca el mai se baga in copilariile lor? Nu, are alte treburi de facut. 😍Sunt sigura ca daca contorul i-ar vedea pe toti 3 cantand, ar fugi mancand pamantul de frica, nu ar mai citi deloc. Wow, deja va implini 1 an? Cand? Sigur e Codrut in poza? Parca prea seamana cu Flutur. 😍Glumesc. Mi-a placut mult povestea ta. Va pup cu mare drag, frumosilor! ❤🥰

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e fain să îi ascult pe toți cum cântă, nu chiar relaxant, dar atunci știu că ei se simt bine. Ee, că bine zici, Flutur are alte treburi de făcut, cum ar fi, de exemplu, să se întoarcă pe cealaltă parte și să sforăie în continuare... 😁
      Să știi că domnul care citește contorul nu o dată a fost nevoit să ne lase la urmă cu cititul, până am convins matracucile că acesta e un "fan" adevărat care le urmărește îndeaproape și în mod constant "cariera", o dată la trei luni.
      Da, în 30 august Codruț împlinește un an, parcă nici mie nu-mi vine a crede... Chiar seamănă cu Flutur, de multe ori mi se întâmplă să îl strig pe unul cu numele celuilalt. 😍 Mă bucur că ți-a plăcut povestea mea! Vă pup și eu cu mult drag! 🥰

      Ștergere

Dubla aniversare

 Încă mă simt sub vraja weekendului care tocmai s-a încheiat… Emoția stimulează „fluturii” din stomac să-și fâlfâie delicat arip...