Eu nebun și tu nebună!...
Ce „dezmăț” îndeplinim,
Când,
din când în când ieșim,
când de braț
și
când de mână?
Ce priviri surâzătoare
Și ce bârfe-n târg
se spun,
Că,
o trecută
și-un nebun,
un bătrân și o nebună,
Se plimbă,
în săptămână,
fără pălării sub soare,
fără alte boli,
pe care
anii ninși,
nu le supun?
Ce să spun...
nebuni fiind,
nu luăm medicamente,
ne hrănim cu sentimente
Și,
așa,
pe săptămână,
când de braț
și
când de mână,
Ieșim ziua la plimbare,
burgul să își facă cruce,
să șopească cu mirare:
-Oare, ăștia, când s-or duce?
Le răspund:
-Aveți răbdare!
(și ne facem și noi semnul,
privind sus, pe cer, la Domnul)
Eu nebun și tu nebună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu