Amplasată mai la periferia orașului, ferită de forfoteala și zgomotul din centru, străduța noastră pare desprinsă dintr-un sat nițel modernizat, cu gospodării mai mari sau mai mici, în funcție de bucățica de pământ a fiecărui proprietar. Oamenii, gospodari fiind și prin puterea exemplului, și-au plantat pomi fructiferi, și-au încropit o grădiniță cu flori, câteva straturi cu legume, ba mai mult, unii au fost destul de curajoși să se ocupe și de albine sau să crească vreo câteva păsări pe lângă casă, fie pentru carne, fie pentru câteva ouă proaspete. Astfel, la noi pe stradă poți auzi, până seara târziu, cotcodăcit de găini, cucurigat de cocoși, măcăit de rațe… pe lângă care le mai ține isonul și vreun mieunat de pisică sau lătrat de câine.
Tocmai pentru că suntem mai feriți de ochi indiscreți sau din cine știe ce altă pricină, pe strada noastră au avut loc, de-a lungul timpului, mai multe incidente neplăcute. Ghinion sau nu, cel mai bine te ferești de astfel de evenimente având un patruped care să dea de veste iubitorilor de astfel de „sporturi extreme” și adrenalină că intratul pe o proprietate pe care el este stăpânul nu e chiar cea mai bună idee. Și am avut dreptate, căci nimeni nu îndrăznea să intre în curtea noastră păzită, la acea vreme, de o pereche de mioritici. Doar că atunci când se făcea exces de zel și nu rămânea, în miez de noapte, nesalutată cu entuziasm, nici măcar o muscă aflată în trecere pe stradă, trebuia să-ți pui dopuri în urechi ca să poți să te odihnești ca lumea. La început, pe când insistau cu „concertatul”, ieșeam, totuși, să vedem ce e, că știam că nu latră așa, de nebuni. Dar, ce să zic, în timp ne-am obișnuit, și noi, și vecinii, și nu prea mai băgam de seamă astfel de „nimicuri”.
Asta, până într-o seară în care, cu adevărat, ne-au exasperat cu „concertele” lor nocturne. Vocea de bas a dragului nostru Solo, parcă ar fi fost un CD uitat într-un aparat pe „repeat”, căci reda, iar și iar, aceeași „melodie”, acompaniat fiind de tovarășa lui de nebunii, Mira, căci tare bine mai „cântau” cei doi în duet. Dar... n-am ieșit să vedem care-i cauza unui astfel de concert. Și nici vecinii care, sunt sigură, nu s-au putut odihni nici ei prea bine în acea noapte. De-abia a doua zi am descoperit motivul pentru care patrupezii noștri, în loc să se odihnească, și-au ținut isonul unul altuia, într-un concert nocturn. Ieșind în curte a doua zi, dis-de-dimineață, vecinul nostru care locuia peste drum, la o casă distanță de noi, nu și-a putut crede ochilor ce i-a fost dat să vadă: în locul gardului, tăiat pe la partea inferioară, se căsca o gaură imensă. Dă fuga vecinul nostru la cotețul găinilor și-și pune mâinile în cap când face „inventarul”: lipseau 7 găini de carne, 6 găini de ouă și vreo 3-4 rațe. Curcile, printre care se afla și Cocuța noastră, au scăpat tefere, căci cotețul lor era în partea opusă a curții și hoții (pentru o astfel de treabă, trebuie să fi fost cel puțin două persoane) n-au îndrăznit să se aventureze până acolo, mai ales că patrupezii din vecini erau în plin concert.
Din acel moment au avut loc câteva schimbări, și la noi acasă, dar și în curțile vecine: majoritatea ne-am montat către stradă becuri cu senzori de mișcare, acestea aprinzându-se de fiecare dată când trecea cineva prin fața curții. Iar când pe mioriticii noștri îi apuca concertatul în miez de noapte, ieșeam până la poartă să descoperim cauza, de multe ori, întâlnindu-ne cu vecinul de alături sau cu cel de vizavi care ieșea și el să vadă „că ce-i”. Fiindcă, vă dați seama că, de la această întâmplare, nu era vecin care să nu iasă până la poartă, măcar o dată pe noapte, când pe mioriticii noștri îi apucau „pandaliile”. Și, treptat, au apărut și pe la curțile vecine câte un „lătrăcios” iubitor de concerte și atunci să te ții… Numai muzică de calitate, cu voci impecabile, una mai bună ca alta… Dar, de atunci, n-am mai avut parte de astfel de evenimente pe strada noastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu