Spre a se ruga, Iisus,
într-un loc pustiu s-a dus.
Ruga când își isprăvi,
Un învățăcel veni:
-Să ne-nveți (grăitu-i-a)
Și pe noi a ne ruga.
Domnu-a zis: -Când vă rugați,
Astfel voi să cuvântați:
Și cu glasul răspicat,
„Tatăl nostru” i-a-nvățat:
Ruga ce, pân-azi de-atunci
Și bătrâni o zic și prunci.
Le-a mai spus Iisus apoi:
-Dacă unul dintre voi
Merge-va și-n geam va bate
La un prieten pe-nnoptate:
-Dă-mi trei pâni azi împrumut,
Căci un oaspe mi-a căzut!
Iar din casă, cel rugat,
Va răspunde: -Sunt în pat!
Pruncii adormitu-mi-au;
Nu pot să mă scol să-ți dau!
Și cellalt grăi-va iară,
Mai stăruitor, de-afară:
-Fii bun!... Oaspele sosit,
Mi-e prieten mult iubit!
N-am ce-i pune înainte!
Hai, și-mi dă! te rog, fierbinte!
Drept vă spun! de n-o să vie
Ca să-i dea din prietenie:
Va-mplini a lui rugare
Pentru stăruință mare!
..........................................
Iată, deci, povața mea:
Cereți și-o să vi se dea;
Căutați și veți afla;
Bateți!... vi s-o descuia!...
Fiul tău de-ți cere pâine:
Piatră tu să-i dai îți vine?
Pește el cerând mâncare:
Poți să-i dai un șarpe oare?
..........................................
Dacă voi cei răi, deci știți
Bunătăți să dăruiți
La ai voștri fii, cu cât
Mai vârtos Cel Preamărit
Și Preabun va da din cer
Bunuri celor care-i cer!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu