Clisma

 Zi de lucru obișnuită din timpul săptămânii. La Radioterapie se prezintă o pacientă în jur de treizeci și ceva de ani. E internată la Oncologie, dar coboară pentru curele de radio. Înainte însă, trebuie să treacă printr-o altă procedură (așa cum se întâmplă la anumite tipuri de cancer), destul de neplăcută: clisma. Cine a trecut printr-o astfel de experiență, știe în ce constă și cât de repede trebuie să ajungi la baie, că altfel… Femeii îi este cam rușine, dar asistentul, un bărbat tânăr încă, empatic și respectuos cu pacienții, o liniștește că nu e prima persoană de sex feminin căreia îi face o astfel de procedură. Ș-apoi... doar se află într-un spital, rușinea nu-și are locul. Pacienta se liniștește și, după finalizarea procedurii, merge la baie, așa cum este normal după efectuarea unei clisme. Și stă… și stă… și… numa’ nu iese. „Oare ce face doamna de nu mai iese?” se impacientează asistentul. Și pe bună dreptate, căci, fiind vorba de un pacient oncologic, poate să-i fi venit rău, să leșine, să aibă vreun atac de panică… Și merge și bate la ușă: „Doamnă, ați pățit ceva?” „Haideți puțin…” îl îndeamnă aceasta, deblocând ușa de la baie. Și când asistentul intră, înlemnește: pacienta, în picioare, era toată murdară, și pe tricou, și pe lenjeria intimă, pe pantaloni, pe papuci… Era… râsu’-plânsu’ la un loc… Și-o întreabă, plin de uimire: „Dar... ce s-a întâmplat?” Femeia, jenată, cu obrajii în flăcări de rușine, îngaimă: „Păi, am tot stat, am așteptat și, văzând că nu fac nimic, m-am ridicat. Și… taman atunci m-a trecut, de n-am mai apucat să mă așez pe toaletă… Îmi pare nespus de rău!” Și tot încerca să șteargă pe jos, cu hârtie, gresia murdară… Asistentul, în loc să o certe, așa cum probabil s-ar fi așteptat, îi spune foarte amabil: „Stați, doamnă, liniștiți-vă, nu-i nimic, curățăm noi cu mopul, cu dezinfectant, nu vă faceți probleme!” Pacienta, neavând la ea telefon prin care să ceară ajutor cuiva cunoscut pentru a ieși din situația critică în care se afla, îndrăznește: „Vă rog, dacă puteți să-mi aduceți din salon niște haine de schimb!”

  Asistentul urcă la Oncologie și, înainte de a intra în salonul pacientei, îi spune unei infirmiere ce s-a întâmplat și de ce anume are nevoie. Se duc amândoi în salon și, în prezența acesteia, bărbatul ia din bagajul potrivit alt tricou, lenjerie, pantaloni, ciorapi, papuci, în fine, tot ce ar fi avut nevoie pacienta pentru a-și schimba hainele murdare.

  M-a impresionat foarte mult acest incident. Căci, într-o lume tot mai grăbită, tot mai critică la orice greșeală, mai ales când e vorba de persoane suferinde, încă există oameni cu suflet, oameni care nu strigă, nu acuză, nu ceartă, ci, cu răbdare și blândețe, rezolvă problema.