-Sărut-mâna, mamă, sărut--mâna, tată,
Iar am ajuns târziu că deh, sunt ocupată,
Dar v-am adus de toate, am portbagajul plin,
Și haine, și bucate, și bani ca să plătim,
Facturile restante și alte dandanale,
O pungă de pastile și creme pentru șale.
-Să trăiești, fetițo, așează-te la masă,
Mă duc să-ți fac un ceai? -Nu, mămică, lasă...
-Vrei niște lăptic cu niște dulceață?
-Iarăși sunt pe fugă, că mâine dimineață...
-Știu ce vrei să spui, afaceri și hârțoage,
Boieri cu milioane și mutre pisăloage,
Așa zici mereu, sau n-ai băgat de seamă?
-Nu te supăra, dar ei mă plătesc, mamă.
Auzind acestea tatăl se ridică,
-Am înțeles prea-bine, draga noastră fiică,
Se duce-ntr-o odaie și vine înapoi,
Cu o batistă strânsă, făcută... guguloi.
-Te-oi plăti și eu, la fel ca bogătanii,
Dacă timpul tău înseamnă numa' banii,
Ia d-aci' și vinde, c-atâta am de dat,
Verigile de aur ce ne-au împreunat.
N-o să iei pe ele cât îți dau avuții,
Dar vreo două zile stai cu noi, cărunții.
-Aș sta cu voi o vreme, dar uite, nu-s condiții,
Mă spăl iar la lighean, la fel ca toți pârliții?
-Ce ți-au făcut banii, copilul nostru bun?
-Acasă am de toate, aici nu-i nici săpun.
-Atunci du-te acasă! spuse tatăl trist,
Să uiți de mama ta, să uiți că mai exist,
Rămâi cu banii tăi, dar ascultă-mă, fată,
Cu ei nu poți să cumperi părinții niciodată.
Se așternu tăcerea, doar ceasul vechi, tic-tac,
Le auzea durerea și dorul fără leac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu