La prima noastră întâlnire
Te așteptam nerăbdător,
Cu sufletul plin de iubire,
Cu inima plină de dor.
Când te-am văzut c-apari în cale,
Eu mă uitam întrebător
Și toate privirile tale
Mă îndemnau să nu mai mor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Copilul-magnolie și lumina
Trecuseră deja câteva zile de când îi venise rândul toamnei să se remarce printre suratele ei. În micuța noastră grădină viața își ...
-
Cu aproape 9 ani în urmă, într-o dimineață luminoasă (cel puțin pe dinafară) de mijloc de septembrie, mă întorceam acasă cu sufletu... -
Încă de luna trecută Ramona venise cu ideea ca, de ziua lui mami (soacra mea), să o ducem într-o locație surpriză, undeva unde, ne-... -
Nu am știut că aș avea vreo problemă cu mirosul, mai bine zis cu absența lui, decât prin octombrie lui 2018. Adică, până atun...
Mulțumesc! Aceasta a fost ultima poezie a tatei...
RăspundețiȘtergere