La prima noastră întâlnire
Te așteptam nerăbdător,
Cu sufletul plin de iubire,
Cu inima plină de dor.
Când te-am văzut c-apari în cale,
Eu mă uitam întrebător
Și toate privirile tale
Mă îndemnau să nu mai mor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
„Cine sunt eu?”
Mami (soacra mea) cumpărase, încă de anul trecut, două magnolii: una pentru mine și una pentru ea. De fapt, erau două bețe înmuguri...
-
Îmi place să cânt… Bine, nu am o voce extraordinară, să nu vă imaginați că sunt o „Pavaroti” în versiune feminină… Dar, încă d... -
Un prieten foarte bun de familie ne-a povestit „aventura” pe care a trăit-o, începând din luna martie, referitor la niște anal... -
Se spune că „ce e mai frumos, de-abia după patruzeci de ani urmează”… Chiar și eu includeam această „zicală înțeleaptă” în ura...
Mulțumesc! Aceasta a fost ultima poezie a tatei...
RăspundețiȘtergere