Prima dată când am auzit de „Zilele Babelor” a fost cu mulți ani în urmă, de la bunica, pe când își exprima curiozitatea referitor la „baba” pe care și-o alesese în acel an: „No, chiar vreau să văd cum a fi ziua de „baba” pe care mi-am ales-o!” Căci, după cum am aflat ulterior, primele nouă zile ale lunii martie sunt numite „babe” în credința populară și exista obiceiul ca fiecare om să își aleagă una dintre aceste zile, deci, o „babă” și, în funcție de cum va fi vremea în ziua respectivă, așa îi va merge în acel an. Nu am crescut cu această tradiție, poate dacă am fi locuit la țară, nu la oraș. Bine, citisem de Baba Dochia și de cele 9 cojoace de care s-a descotorosit în drumul ei spre munte cu oile, crezând că venise primăvara, ajungând, în cele din urmă, să înghețe de frig; ce nu știam, însă, era că există o legătură între ea și aceste „Zile ale Babelor” de care am auzit prima dată de la bunica, căci ele mai sunt numite și „Zilele Babei Dochia”.
Mult a mai trebuit să curgă pe „apa sâmbetei” (bine, și pe ale celorlalte zile ale săptămânii) până să mă „lovesc” din nou de aceste „babe”. Eram în facultate, afară o zi superbă de început de martie și o colegă îmi spune asa, printre altele: „Ce faină „babă” mi-am ales! Înseamnă că așa o să-mi meargă tot anul!” Eu, fire visătoare, încep să-mi imaginez bucuria de a-mi fi ales o „babă” mișto, întocmai ca a colegei mele, care să-mi dăruiască o zi superbă și… normal, un an pe măsură... Dar, vezi tu, că, cică, „baba” ți-o alegi înainte de începutul lui martie, nu așa… care crezi tu că e mai frumoasă, că aia nu mai e alegere, adică, mai bine zis, cum ți-o fi norocul. Și se duse și anul ăla fără o „babă” a mea, gândindu-mă că, anul care vine, mă trezesc și eu mai din timp, dacă vreau să iau parte la tradiție. Dar, an de an, pe când să vină vremea să-mi aleg și eu o „babă” preferată, mă tot codesc și dau din colț în colț... Căci, la cât sunt eu de „norocoasă”, sigur pe când ar veni rândul „babei” mele, s-ar lăsa cu viscol și zăpadă, cu îngheț mult sub zero grade, totul ducându-se de râpă... Și atunci, de ce să fiu eu consecința meteorologică ghinionistă a întregii naturi, doar pentru că am vrut neapărat să am și eu o „babă”? Acestea fiind zise, eram chiar mulțumită de decizia de a rămâne deoparte, dacă asta însemna ca „veșmintele” primăverii să rămână în siguranță.
Și totul a fost bine și frumos până acum doi-trei ani, când am aflat ceva ce m-a șocat, de-a dreptul. Eram iar în timpul „Zilelor Babelor”, tocmai vorbeam cu o cunoștință care își exprima bucuria unei „babe” minunate care, normal, îi va aduce un an asemenea. Și, mă întreabă, printre altele, de „baba” mea. Eu îi răspund că nu am, că, dacă cumva tocmai „baba” pe care mi-aș alege-o, s-ar dovedi a fi o cotoroanță slută și zgârcită care aduce vreme rea? Și, având în vedere ultimii ani, se pare că, și fără vreo „babă” la orizont, nu au fost tocmai cei mai minunați… „Păi, toată lumea are o ,,babă", cum adică tu nu ai?” mă întreabă, contrariată, cunoștința în cauză. „Nu e musai să ți-o alegi tu, că doar o ai deja, e ziua ta de naștere…” Iar eu, fericită, îi argumentez: „Chiar nu am! Vezi tu, m-am născut pe 24 și, având în vedere că sunt doar nouă babe…” Dar, nu mă lasă să continui, căci mă lămurește cum e cu „babele” în această situație: „Doi plus patru fac șase, deci „baba” ta e a șasea din cele nouă…” Rămân mută de uimire… carevasăzică, în toți acești ani, am avut o „babă” și eu nici n-am știut?…
Nu mai țin minte anii trecuți cât de mișto a fost „baba” mea, a șasea din rândul celor nouă. Dar anul acesta, am fost hotărâtă să verific. Deci, după cinci zile minunate de primăvară, cu timp frumos (sau destul de frumos) și temperaturi de până la douăzeci de grade, ieri, după cum mă așteptam, de altfel, „baba” mea n-a fost chiar „cea mai cea” (deh! parcă v-am zis eu ceva referitor la asta…) Dar, ca să văd ,,partea plină a paharului", n-a fost nici îngheț, nici viscol, nici zăpadă… Dimineață a fost nițel soare, pe la amiază s-a cam înnorat, fiind vreo 15 grade, iar după-masă a picurat. Înainte cu vreo 15 minute de miezul nopții s-a pus mai serios pe plouat: „Niii, mă, că „baba” mea își cam face de cap!” Dar, acuma, sincer, n-a fost chiar așa de rău! Și, dacă, așa îți va fi anul, după cum îți este „baba”, eu sunt mulțumită, căci, va fi și soare, și nori, și nițică ploaie, deci, de toate, așa cum este și în viață, și bine, și mai puțin bine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu