După cum se știe deja, că așa se întâmplă de când lumea, la fiecare trei luni are loc câte un bal aniversar în care se sărbătorește noul anotimp. Fiecare încearcă să impresioneze, să lase o amintire de neuitat în ochii celorlalți invitați și nu numai. Având în vedere marele succes pe care l-a avut Toamna cu balul de anul trecut despre care încă se vorbește și-n ziua de azi (căci despre cel din Iarnă, nimeni nu-și mai amintește), Primăvara vrea să facă și ea senzație. Știe că va fi destul de greu s-o egaleze pe surata ei, Toamna, dar are un as în mânecă, as cu care niciodată n-a dat greș: bucuria unui nou început. Mai știe, de asemenea, că un astfel de bal are nevoie de pregătiri încă din vreme, căci fiecare invitat de la bal trebuie să... strălucească, nu altceva. Pentru asta, copacii, florile, toți cei care vor participa, au nevoie de veșminte noi, minunate, adecvate unui astfel de eveniment, ba chiar și de un „hair-stilist”, căci prezența fiecăruia trebuie să fie impecabilă, ba, mai mult, să stârnească aplauze.
Deci, cu vreo zece zile înainte ca luna ianuarie să se sfârșească, Primăvara o roagă pe surata ei, Iarna, să-i dea voie să-și trimită solii în cele patru zări pentru a vesti marele eveniment care va avea loc, ca invitații să aibă timp să se pregătească. Iarna însă, nici n-a vrut să audă, nu și nu, adică cum? Balul din Toamnă s-a terminat mult mai târziu decât ar fi trebuit, silind-o pe biata Iarnă să întârzie, acuma și Primăvara vrea să-i ia din drepturi? Anul trecut, la fel s-a întâmplat, ba, dacă-și aduce bine aminte, chiar mai repede, de Bobotează... Sunt doar patru surori și fiecare are dreptul la trei luni, deci să facă bine să-și respecte termenul stabilit din moși-strămoși. Și taman atunci, de supărare, a pornit Iarna niște zăpadă și niște zile și nopți geroase (că doar era luna lui Gerar, nu?), încât Primăvara, n-a fost chip să-și trimită vestitorii...
Pe la începutul lunii februarie, pe când părea că surata ei parcă s-a mai îmbunat, gingașii, dar temerarii ghiocei, încep să-și ducă la îndeplinire importanta misiune. Mai întâi timid, își scot căpșorul din zăpadă să vadă ce și cum, apoi, din ce în ce mai siguri pe ei, își înalță trupușorul lor și dau vestea pentru care au fost trimiși. Aceasta se răspândește cu repeziciune, de la marginile pădurii până în parcuri și grădini, toți primind-o cu nespusă bucurie, ducând-o mai departe și mai departe, cu fiecare zi care trece și-i apropie tot mai mult de prima lună a Primăverii. Din adâncul pământului se aude un tumult năvalnic, clocotitor, dătător de viață, care crește din zi în zi, cuprinzând copaci, iarbă, flori, natura întreagă... Bucuria nu mai are granițe, dă pe dinafară, copacii nu-și mai încap în scoarță, pe brațele lor, mai vânjoase ori mai fragile, coaja plesnește, ivindu-se prețioșii muguri, ca niște răni sângerânde. Oare ce simt, îi doare această (re)naștere? Nu au timp să se gândească la asta, căci sunt prea fericiți… Oricum, datorită lor, în ajunul balului, ei se vor îmbrăca în veșminte minunate, țesute în frișcă, popcorn și bezele cu aromă de căpșuni, tufele fiind și ele dantelate cu vanilie, șofran și scorțișoară...
Deja numai despre asta se vorbește, în orice parte ai întoarce capul. Lușcuțele, brândușele se ivesc și ele, așteptându-le răbdătoare și pe suratele lor, narcise, zambile, lalele, să se bucure împreună. Gureșele vrăbii deja își expun, cu lux de amănunte, veșmintele pe care le vor purta la bal. Un zumzet neîntrerupt, al harnicelor albine și al altor gâze, acompaniază ciripitul păsărilor care au dat startul la repetiții. Chiar și un fluture, venit nimeni nu știe de pe unde, îmbătat de razele călduțe ale soarelui și de minunatele flori, zboară zglobiu, vesel și el din cale-afară…
Ghioceii, obosiți de frigul îndurat încă din primele zile ale lui Făurar și de greaua misiune pe care au avut-o de îndeplinit, dau semne de oboseală. Cu toate acestea, fericirea încă se poate citi pe fața lor imaculată, căci vestitorii Primăverii și-au îndeplinit menirea: natura întreagă se pregătește de bal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu