Poezia face parte din volumul 200 poezii pentru Grădinile de copii și clasele primare adunate de Sevasta DImitriu, Conducătoarea Grădinei de Copii No. 1, Ghencea. București, Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă, 1918)
(Încă de micuță, bunicul din partea tatălui îmi tot recita această poezie pe care, probabil, o învățase la școală. De-a lungul timpului, am reținut doar fragmente din ea. Ce m-am bucurat când am găsit-o! O pun aici, căci mi-e dragă, amintindu-mi de bunicul meu, odihnească-se în pace!)
În fer roșu scos din foc,
Dă ciocanul poc, poc, poc!
Iese fum și sar scântei:
La fierar sar, dragii mei!
Toată ziua ciocănește,
Și-i grea munca ce-o muncește:
Face pluguri, face grape,
Coase, furci de fer și sape.
Ferarul de ne-ar lipsi,
De noi cât de rău ar fi!
Am tăia lemne-n pădure?
Dacă n-am avea secure?
Caii el ni-i potcovește;
Arme bune pregătește;
Și cu armele apoi
Merg vitejii la război.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu