Lecțiile oferite de natură

  Lumea înconjurătoare este atât de minunată! Cu toate ființele necuvântătoare care îi întregesc frumusețea, cu toate florile, păsările, chiar și cu gâzele care fac parte din ea... Și avem atât de multe de învățat de la ele… Nu trebuie decât să ne ridicăm ochii de la treaba noastră zilnică, să luăm o pauză de la rutina de zi cu zi și să încercăm să le observăm o clipă ca să ne dăm seama că lecțiile pe care ni le oferă gratuit tot ce face parte din natură, din lumea înconjurătoare, sunt deosebit de prețioase.

  Cât de fericiți sunt patrupezii când te trezești dimineața sau te trezesc ei, spălându-te pe ochi, pe față… Cum zburdă pe lângă tine, când știu că e ora de plimbare, de luat masa, ora de joacă, ora de smotoceală… Cât de mult se bucură când te întorci de la serviciu, de la cumpărături, de oriunde ai fi fost plecat, lipsind chiar și o mică perioadă de timp, de parcă ai fi lipsit o lună întreagă… Și, oricât de stresat ai fi, de supărat, când ești întâmpinat, de cum intri pe poarta sau pe ușa casei, de patru piciorușe care freamătă nerăbdătoare, de o codiță care flutură ca un steguleț în toate direcțiile, chipul ți se luminează, un zâmbet ți se întipărește pe față și uiți de toate supărările, de toate grijile, măcar pentru o vreme… Fac și ei, nu zic nu, o grămadă de năzbâtii, îi cerți, dar ce noroc că lor le trece supărarea imediat, uită, nu țin mânie, cum facem noi, oamenii. Unde mai pui la socoteală și faptul că sunt în stare să te apere chiar cu prețul vieții în caz de pericol...

  Pisicile, cu toate că sunt mai independente decât câinii, simt și ele nevoia de dragoste, de a fi luate în brațe, de a fi mângâiate, răsplătindu-te cu un „motoraș” care vibrează constant, fără a avea nevoie de baterii. Studiile chiar au demonstrat că ele se așază pe locul bolnav, exact unde te doare, că „împrumută” boala stăpânului, că preiau și ele, asemenea patrupezilor, energia negativă pe care o simt că plutește în jurul tău. Ar fi capabil cineva de un astfel de sacrificiu? Apoi, cum știe o pisică să se alinte, nu știe nimeni...

  Păsările, an de an, recondiționează și muncesc la cuiburile lor pentru puii care vor veni, ca aceștia să fie cât mai protejați de frig, de ploaie sau de prea multă căldură… Nu se plâng că e greu să facă asta constant, când e nevoie, ci o fac cu drag și așa, ca un bonus, cântă de dimineața până seara. Când familia se mărește, au cea mai mare grijă pentru nou-veniții pe lume, îi învață tot ce e nevoie pentru a putea supraviețui singuri, pentru a putea să-și facă propria lor familie, pentru a putea să-și împlinească menirea… Și, crede-mă, dacă te-ai trezi într-o dimineață fără trilul vrăbiuțelor, al guguștiucilor și al celorlalte înaripate (unele mai talentate ca altele), ai simți imediat diferența.

  Florile încearcă și ele să crească frumoase și sănătoase, să se înveșmânteze minunat în perioada înfloririi, răsplătindu-te cu frumusețea lor fără seamăn, cu parfumul lor deosebit… Prin asta, nu înseamnă că și ele își împlinesc astfel, menirea? Nu cred că există om care să nu se fi bucurat la vederea unei flori deosebite, nici măcar cei întunecați la suflet care consideră că nu au nimic de învățat de la nimeni...

  În ce privește lumea gâzelor, vreau să mă opresc puțin și aici, alegând dintre acestea fluturii, preferații mei. Nu întâmplător pe unul dintre patrupezii mei îl cheamă Flutur. Fiind de toate mărimile, de la fluturi mititei până la fluturi mari cât palma, de toate culorile și nuanțele, de la albi, galbeni, albaștri, până la fluturi cu diferite culori pe aripile lor delicate, aceste gâze minunate ne atrag atenția mai ales în zilele însorite când îi vedem zglobii, alergând veseli printre flori. Cât durează viața unui fluture? Prea puțin, aș zice eu. Cu toate acestea, nu am văzut vreodată un fluture care să se lamenteze că viața lui este prea scurtă, că s-a născut într-un loc nepotrivit sau într-un timp nepotrivit. El doar zboară printre flori și albine, se bucură de nectarul florilor, de fructele dulci, se bucură de scurta lui viață, neprecupețind nicio clipă și ne încântă pe noi cu frumusețea lor deosebită, cu gingășia lor.

  Astfel, după cum spuneam, lecții de viață ne oferă natura, cu tot ce face parte din ea, în fiecare zi. Întrebarea este: învățăm ceva din toate aceste lecții? Tare mi-e teamă, însă, că răspunsul n-ar fi unul potrivit...