Lângă crucea părăsită (Eliana Popa)

La o margine de codru, pe-o colină însorită,

Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită.

Răstignit în patru cuie, prăfuit de ani și vreme,

Stă Hristos uitat și singur, peste El timpul se cerne!

 

Doar un biet copil ce zilnic paște turma de mioare

Se oprește să se-nchine și se-ntreabă cu mirare: 

„-Cât mai poți să rabzi, Hristoase, cuiul și singurătatea, 

Nu Ți-e frică de-ntuneric, când se-așterne-n codru noaptea? 

Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,

Ești și Tu la fel de singur, ești orfan la fel ca mine?

Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,

Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu știu, mâine!

 

Ți-am adus un colț de pâine, e mai veche, dar e bună,

Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-Ți dau jos acea cunună 

Și să-ți scot din frunte spinii, care pielea Ți-au străpuns.

Cum să fac, că-s mic, Hristoase, și n-ajung așa de sus?

 

Ți-am adus și apă rece, că Ți-o fi amar și sete,

Ei Ți-au dat oțet și fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!

Că și astăzi trec grăbiți și nu vor să se oprească,

Chinul să Ți-l ușureze, setea să Ți-o ostoiască!

 

N-ai nici haină, n-ai nici cușmă, pentru când o fi mai rece,

Dar îți las a mea cămașă că nu știu când oi mai trece.

N-am mai multe, că aș vrea să-ți mai las, să ai de schimb,

Dar ce văd? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

 

Ooo... nu pot să cred, Hristoase, că-ntinzi mâna către mine,

Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai ține!” 

„-Drag copil, grăiește Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,

Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Și Eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viața pentru ele,

Multe au plecat din staul, eu le caut cu durere

Și le-aștept să se întoarcă, să le mân către pășune

Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare și bogat cum alții nu-s,

C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus

Și-ți voi da, când va fi vremea, apă vie și merinde,

Viață veșnică și Raiul, pentru dragostea-și fierbinte!”

Și i-a pus Hristos pe creștet, mâna Sa cu răni de cui

Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui.

Binecuvântând orfanul și gustând din apa rece,

S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!