Matracucul, și nu numai el, ci și Capucino, simte când se apropie
ceva sărbătoare importantă, căci la câtă curățenie se face în
acele zile, nici nu-i de mirare. Și dacă e sărbătoare, bineînțeles că se face și
ceva bun-bun de mâncare. Nu au mâncat acum câțiva ani, ciorbă de
miel, o oală întreagă (datorită mie, desigur, se putea altfel)?
Poate-poate… pică ceva și anu’ ăsta… Dacă nu fac eu vreo boacănă, cum s-a întâmplat cu ciorba, tot rezolvă ele cumva...
E Joia Mare, zi în care, de obicei, mă ocup de prăjiturile pentru Paști. Normal, iar mă apucă amiaza, căci întâi aspir (nu pot găti, dacă nu e curat în casă, nici să mănânc nu pot), apoi, dau de mâncare matracucilor care nu se dezmint, mâncând boabe amestecate cu ceva bunătăți (le luase Luci un pachet cu cârnați din care au mâncat de câteva ori) și abia apoi mă ocup și de ce aveam programat pentru ziua respectivă. După ce trebăluiesc de colo-colo, prin bucătărie, în stilul ăla de „melc-melc, codobelc”, ajung, în sfârșit, la sărățele. De peste 25 de ani fac aceeași rețetă, n-am dat greș niciodată și aș putea să mănânc dimineața, la amiază și seara numai sărățele, și eu, și musafirii noștri, atât sunt de bune. Pentru asta, dragă Anca, ție trebuie să-ți mulțumesc!
Mai am puțin, două tăvi sunt gata, încă una e pe un taburet și câte au mai rămas (cam o jumătate de tavă) sunt pe masă… Pentru că nu mă mai țin picioarele, îmi pun scaunul în fața cuptorului, atentă la sărățelele dinăuntru. De cele de pe taburet, are „grijă” matracucul care intrase tiptil: „Mami, crănțănelele astea-s pentru noi, nu?” Și, pentru mai multă siguranță, își plimbă limba peste sărățelele cu caș ce-și așteptau, cuminți, rândul la cuptor. Pe când deschid gura să mă enervez ca lumea, matracucul deja făcuse stânga-mprejur... Cu siguranță, s-a dus să-i dea soră-sii vestea cea bună...
Și uite-așa, s-au făcut matracucile cu o tavă de… „crănțănele” gătite în casă pe post de… desert. Sunt curioasă cum s-or descurca cu restul meniului de Paști…
Hihihihi am banuit de la inceput ce avea sa se intample :))) Melc-melc,codobelc face muuuult mai multe decat e nevoie ... Asa mai lent,le faci pe toate mai organizat si economisesti multa "alergatura" de sus in jos ca sa faci SIIII mai multe . Ai grija de tine ,saratelele arata ca alimenteaza !! Mie imi miroase cascavalul acela pe deasupra,yummy
RăspundețiȘtergereDa, acuma așa umblu, căci s-au cam terminat bateriile, oricât de duracell ar fi fost... Matracucile astea-s tare șmechere, cum mai manipulează ele până și o situație, ca să iasă cu ceva în câștig!
ȘtergereDa, sărățelele arată că alimentează și... îngrașă, tocmai de aceea le mănânc cu simț de răspundere (4 până acum în total) :))) Noroc că, datorită anosmiei, mie nu-mi miroase a nimic, că altfel nu știu cum puteam să mănânc doar așa, cu "țârâita", mai ales sărățele...
Cred si eu ca le plac saratelele, la cum arata, mmm. Mi-ai facut pofta, mai ales ca sunt facute in casa,. Pai trebuia sa o anunte si pe sor-sa ca doar nu manca singur, nu? Cu asa bunatati era si cazul sa ii placa lui Flutur. E smecher, ai avut dreptate. E baiat istet. Va pup, dragii mei! ❤❤
RăspundețiȘtergereDa, pe ale lor le-au terminat rapid, căci stătea Flutur "stană de piatră" cu ochii țintă la cutia cu crănțănele. Dacă ne prefăceam ocupați, ne "certa", parcă zicându-ne că ce, nu vedem că el și matracuca vor ceva bun? E tare șmecher, uneori cam prea mult... Pupăm și noi gașca! 🥰🤗
Ștergere