Veganul matracuc

  Pe măsură ce trece timpul, matracucul reușește să ne uimească din ce în ce mai tare. Adică, pare că nu-l mai mulțumește meniul pe care-l primește zilnic, ba, mai mult decât atât, e dornic să încerce lucruri noi, care, după cum am observat, pe matracucă o lasă complet rece.

  De exemplu, într-o zi mâncam linte, am auzit că are o mulțime de beneficii pentru sănătate, fiind, cică, „o leguminoasă excelentă în dieta vegetariană și vegană”. Cel puțin, așa zice… internetul. Iar noi, la rândul nostru, am zis, hai să încercăm să vedem dacă-i adevărat, deși nu pot să zic că suntem mari consumatori de linte. Fac rar o astfel de mâncare și nu o mâncăm cu foarte mare entuziasm, dar, na! când nu mai știi ce să faci de mâncare… merge și linte, ce să zic… Și, cum stăteam noi în cameră, fiecare cu farfuria lui cu linte în poală, matracucul, cu ochii țintă la noi, nu ne slăbea o clipă. Ei, na! mai mănâncă, dacă poți, parcă înghițeam cu noduri, nu voia să alunece lintea pe gât în jos… Luci, ca să ne lase să mâncăm liniștiți, ia o lingură cu linte, o pune în palmă și i-o întinde lui Flutur să miroasă și să vadă că nu mâncăm nicidecum cine știe ce minunății, carne, cârnățării, porcării sau mai știu eu ce. Matracucul miroase o clipă, după care „aspiră” lintea din palma lui Luci de parcă nici n-ar fi fost. „No, ni mă, la el, Flutur al nostru se transformă într-un matracuc vegan!” ne mirăm noi. Luci îi întinde și lui Capucino care, curioasă din fire, vine să amușine, dar nu miroase, cum s-ar fi așteptat, a cărniță, motiv pentru care se îndepărtează, plictisită la culme. Flutur, nici una, nici două, mănâncă el. „Hai să-i punem, atunci, de cină, dacă-i atât de dornic de a mânca... sănătos!”, zice Luci, golindu-i vasul de boabe și punându-i, în schimb, o porție de linte. Mîncăm liniștiți o perioadă, dar curând, matracucul e iar în cameră cu ochii la farfuriile noastre. Îi mai pun în vas ce a rămas la mine-n farfurie, iar Flutur linge tot, lăsând vasul „lună și bec”. Suntem atât de uimiți, că de ne-ar fi spus cineva că un patruped ar prefera mai bine să mănânce linte decât boabe, nu credeam, sincer...

  În altă zi, iar suntem la masă. De data asta, mâncăm… supă de fasole. Dar matracucul poftește la… pâinea „cea de toate zilele”… Rupe Luci o bucată din felia lui de pâine, întinzându-i-o matracucului care o halește rapid. Luci mai rupe o bucată… și încă una… nu prididește să bage el în gură, cît de repede mănâncă matracucul pâine… goală… De l-ar fi văzut cineva, ar fi zis că nu i-am dat de mâncare cel puțin o săptămână… Normal, matracuca doar strâmbă din nas… timp în care Flutur termină vreo trei felii de pâine.

  Ei bine, linte a mâncat, pâine goală, merge și aia, între timp a mai încercat biscuiți, turtă dulce, covrigi de Buzău… „Crănțănelele” lor de Paști „s-au dus” și alea rapid (le-a împărțit, normal, cu soră-sa, împărțeală „dreaptă”: trei el, una matracuca), ba s-a dat și la sărățelele mele dacă eu le-am mâncat „cu țârâita”, nu ca el, una după alta... Dar… parcă-parcă ar mai încerca ceva noutăți. Însă… ce să fie oare? „Hei, nu mai faceți și voi ceva vegan, cum ar fi soia cu sos de pesto, orzo cu sparanghel, risotto cu șofran?” pare să ne întrebe matracucul, nerăbdător de noi rețete sănătoase. Dacă printre voi sunt și bucătari care gătesc tot felul de chestii vegane, dați-mi de știre să vi-l trimit pe matracuc la masă...

                                           Cu bucătarul la... negocieri...