Tratament… diferențiat

  Bineînțeles că nu a mai fost suficient s-o păcălim pe Capucino a noastră cu „Cântecelul matracucii…” Căci, de câte ori zicea Luci „No, cum îi cu cântecelul ăla?” și ieșea afară, matracuca și-a cam dat seama că se întâmplă ceva dubios. Așa că nu mai era chip s-o aduc în cameră, voia să iasă și ea. Ce puteam să fac, trebuia să recurg la… artileria grea, motiv pentru care deschideam frigiderul și, după ce-i spuneam: „Nu cumva să afle frate-tu!” tăiam câteva feliuțe de… șuncă, tobă, cârnați, mă rog, ce mai găseam și eu pe-acolo. După această îndeletnicire, ne îndreptam, de data asta, cu mare bucurie (din partea ei) în cameră unde primea extra-suplimentul prin „Șezi!”, „Culcat!”, iar „Șezi!”, iar „Culcat!” și, după ce nu mai aveam ce-i da, era musai să trec la o procedură cât se poate de profesionistă (din partea mea) și de plăcută (pentru ea), adică de masat diferitele părți al corpului și… desigur… urechile. Ce... „Unde-i Flutur?” Mai degrabă… „Care… Flutur? Cine-i ăla?”

  După ce se întorceau acasă plimbăreții, Capucino fugea repede să-l amușine pe frate-su și, desigur, să se laude (deși îi spusesem să nu afle nimeni, dar... ți-ai găsit cine să mă asculte!). O apuca nițel ciuda când simțea izuri străine pe blănița lui Flutur pe care-l studia din vârful botului până în capătul cozii. Așa afla o mulțime de lucruri interesante: un alt câine aflat pe stradă a sărit la bătaie..., fire de iarbă care nu erau din curtea noastră..., praf care se găsea doar pe asfalt... Și, chiar ar fi apucat-o pandaliile și scandalul la adresa tuturor, dacă nu ar fi simțit și matracucul că ceva dubios s-a întâmplat pe când el se bucura de plimbare. „Fată, ce-ai mâncat bun? Și nu încerca să negi, că botul te dă de gol. Dacă nu te-ai spălat pe dinți...” Astfel, Capucino n-apuca să deschidă gura, căci se oprea brusc și, foarte fericită, îi făcea în ciudă matracucului, expunându-i, cu lux de amănunte, cât de apetisant arăta bucata aia din care se înfruptase, chiar și câte feliuțe devorase cu atâta poftă. Asta era răzbunarea ei că fusese lăsată pe dinafară. Normal, Flutur saliva puternic, dar… nu tot un fel de supliment era și plimbarea de care avusese parte? Ca urmare... ce să facă, înghițea în sec și aștepta masa de seară, căci știa că atunci și el, și matracuca, se vor bucura de ceva bunătăți pe lângă plictisitoarele boabe.

  Așa că, nu-i de mirare că, seară de seară, cu același ritual în desfășurare, matracuca, părea că se… pătrățește, în timp ce Flutur devenea mai sprinten și mai… suplu...