Isus lupta cu soarta și nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mână ne-ndurată, ținând grozava cupă
Se cobora-mbiindu-l și i-o ducea la gură...
Și-o sete uriașă sta sufletul să-i rupă...
Dar nu voia să atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață...
Dar fălcile-ncleștându-și cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viață!
Deasupra, fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraiștea grădinii
Și ulii de seară dau roată după pradă.
Doamne ajuta !! O poezie atat de frumoasa. Stau si astept sa vina ora sa plecam la Inviere si aici am cea mai potrivita lectura ca sa imi treaca timpul. Sper ca sunteti bine cu totii. Sa aveti un Paste linistit si alaturi de cei dragi :)
RăspundețiȘtergereDoamne-ajută, draga mea Ana, și Hristos a înviat! Da, ai dreptate, poezia e frumoasă, mi-a plăcut și mie tare mult!
ȘtergereAm terminat destul de târziu cu pregătirile, ca de obicei, :) după care m-am "chinuit" să-l trezesc pe Luci care se culcase puțin înainte de a merge și noi la Slujba de Înviere. In rest, suntem bine, doar puțin obosiți, dar e normal. Sărbători binecuvântate cu sănătate, liniște și pace în suflet și în lume vă doresc și eu!