vineri, 4 octombrie 2024

șa/ș-a

                                                  șa

Piesa de harnașament din piele care se fixează pe spinarea calului și pe care stă călărețul se numește șa.

Calul pe care voiam să-l cumpăr din târg nu avea șa.

Bicicleta mea are o șa roșie,

-Nu-mi vorbi din șa, de parcă aș fi o slugă!

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.” este o formulă de încheiere specifică basmelor.


                                                  ș-a

Băiatul ș-a lui soră plecaseră deja.

 


                       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rugăciunea florilor (Din publicațiile Casei Școalelor, Alfred Mosoiu, Sufletul Credinței, Poezii, 1920, București, Luceafărul, pag. 16-19)

Plăpând ghiocelul, Ieșind din zăpadă, Strigă! „Tatăl nostru...” Ca lumea să-l vadă.   „Care ești în ceruri...”  Șopti floarea soare Și-un va...