joi, 12 ianuarie 2023

Cursul de perfecționare

  Prin 2012 am făcut un curs de perfecționare care se finaliza cu… un premiu. Adică, la examenul final, dacă aveam notă mare, puteam primi 2000 de lei. De fapt, toți care l-am fi terminat cu notă mare primeam banii ăștia. Erau impozabili, desigur, dar tot rămâneai cu o sumă importantă la vremea respectivă. Și ce bine ne-ar fi prins banii ăia ca să izolăm casa căci, neavând pe atunci încălzire decât într-o singură cameră, în bucătărie făceam de mâncare cu geaca pe mine și mai apărea, când și când, și câte-o urmă de igrasie pe la colțuri…

  Zis și făcut! Am căutat dacă la noi în oraș mai sunt și alți doritori, ca să nu fac naveta în județul vecin, unde aveam și serviciul în momentul respectiv. Normal că nu erau... Văzând că n-am cum să scap de navetă, am zis că asta e și m-am înscris în martie, iar prin luna mai, eram suficienți „elevi” cât să formăm o grupă. Era un curs serios, cu profesori de la Cluj, cu teme pe care trebuia să le facem și să le încărcăm pe o platformă special creată pentru noi, cu mers la ore o dată la două săptămâni, sâmbăta și duminica, într-un oraș din județul vecin, căci, dacă voiam să primim „premiul” respectiv, nu aveam voie să absentăm. Ca să înțelegeți mai bine, vă spun că am mers la curs chiar și în ziua de Rusalii care, din punct de vedere legal, era zi liberă. Dar, na! se știe că la orice câștig musai să existe și niște sacrificii, nimeni nu-ți dă 2000 de lei așa, pe gratis, fără niciun efort, mai ales în ziua de azi...

  N-o să vă plictisesc cu detalii despre curs unde ne pierdeam câte un weekend întreg de două ori pe lună, căci mergeam dimineața și ajungeam acasă seara, cu Luci care rămânea singur cu toate treburile administrative adunate din timpul săptămânii, cu bunica căreia nu-i plăcea să rămână singură, soțul fiind ocupat cu gătitul, curățenia și celelalte… N-o să vă plictisesc nici cu amănunte despre temele care erau destul de solicitante, pierzând serile de vineri de dinaintea cursului (cum e când ai teme de făcut, le împingi până în ultimul moment)… Cert este că, undeva prin iulie, urma să dăm examenul final.

  Mai aveam de trimis ultimele teme și... nu mai știu, nu le-am putut încărca pe platforma respectivă… Profesorul ne dăduse adresa lui de email, în cazul în care am fi întâmpinat probleme, să i le trimitem lui și le-ar fi încărcat el. Așa am și făcut, am deschis emailul și i-am trimis un mesaj în care mi-am cerut scuze de deranj, i-am spus că am întâmpinat probleme cu încărcarea temelor și i le trimit lui să mi le verifice și să mi le încarce. Răspunsul nu a întârziat să apară, căci am primit următorul mesaj: „Cum stai pentru nota zece? Sună-mă!” și mai jos era și numărul de telefon. M-am tot holbat la mesaj, nevenindu-mi să cred ce scrie… Cum adică… „cum stau?”… Niciodată profesorul nu și-a depășit atribuțiile, întotdeauna a dat dovadă de un real profesionalism și decență față de toți cursanții. Unde mai pui că avea o soție tare simpatică și drăguță, o tipă super din toate punctele de vedere, căci făcusem câteva cursuri și cu ea… Ce s-o fi întâmplat? Apoi… observ greșeala… din partea mea. Trimisesem temele la o persoană străină. Greșisem o cifră în adresa de email a profesorului și temele mele, împreună cu mesajul ajunsese … cine știe la cine… de fapt, la un bărbat pe care îl chema la fel ca pe profesorul meu și care mă întreba „cum stau” pentru a primi nota maximă la examen. N-am stat nicicum, am trimis din nou temele, de data aceasta la persoana corectă, acestea fiind încărcate, în timp util, pe platformă.

  La examen, am stat exact așa cum trebuie să stea cineva într-o astfel de situație, în bancă și răspunzând la întrebările care-mi erau adresate de profesor, lângă care se afla și un inspector venit să vadă dacă examenul decurge conform normelor în vigoare. Oricum, toți care am finalizat cursul respectiv, am beneficiat de premiul de 2000 de lei. De fapt, de vreo 1700 căci, după impozitarea lor, cam cu atâția am rămas…

  Deci, dacă primiți un mesaj mai… ciudat care, în mod normal, nu și-ar avea locul acolo, printre celelalte mesaje, înainte de a acționa în vreun fel, verificați toate datele problemei, inclusiv dacă este corectă adresa persoanei destinatare. S-ar putea să fi determinat chiar dumneavoastră înșivă o reacție neașteptată, așa cum s-a întâmplat în cazul meu. 

                                Dă-l încolo de învățat, că m-am săturat deja!
 


6 comentarii:

  1. Mi-a placut mult povestioara ta, e si haioasa si mai misterioasa, ca sa zic asa. Ai spus bine, e bine sa verifici datele problemei, ca sa vezi daca e persoana respectiva. Prin cate mai trece omul in viata...
    Imi place mult poza cu voi doua, dar mi-ar fi placut sa fie si Flutur. 😉Va pup cu drag, gasca noastra frumoasa! 🤗😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut și această povestioară, dragă Silvia! Eu, din câte am observat, cele mai multe gafe le fac când sunt stresată, presată de timp, atunci, zice Luci, "intru in trepidații"...😁
      Știu că ți-ar fi plăcut să fie și Flutur in poză, doar e preferatul tău.🙃 Adevărul e că în 2012 nu exista încă niciuna dintre matracuci, dar n-am găsit altă poză mai sugestivă, ca să zic așa. Mulțumesc mult pentru comentariu și aprecieri și pup și eu întreaga echipă!🥰😍

      Ștergere
  2. Îmi pare bine că acum stai bine! Mă regăsesc în mesajul final 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, acum stau bine... Nu mi-aș fi amintit de întâmplare, dacă nu
      aș fi făcut curățenie prin email; așa am dat peste mesajul cu pricina. Mulțumesc mult pentru "vizită"! 🥰

      Ștergere
  3. La mine sunt frecvente aceste ''accidente'', trimit meiluri fara sa verific ce am scris, nu gresec adrese dar text... . Imi tot propun sa muncesc pe acest aspect dar se pare ca sunt O LENESA!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu la ce te referi, acum m-am obișnuit ca orice scriu, fie texte, fie adrese, să verific de cel puțin două ori înainte de a le trimite și, chiar și atunci, nu știu cum de se mai strecoară câte-o greșeală pe care o observ, desigur, când e prea târziu. Dar, când "intru în trepidații", greșelile sunt la ordinea zilei.
      Îți mulțumesc mult pentru vizită și... te mai aștept!

      Ștergere

Peștele

  Am crescut într-o familie de pescari amatori, dar foarte pasionați. Bine, nu eu sau mama, ci tata cu fratele meu. Drept îi că ...