Cer albastru, cer cu stele,
Roiuri albe de mărgele,
Din ce lumi necunoscute
V-ați ivit pe cer, tăcute,
Luminând cu zâmbet viu,
Drumul omului, târziu.
Vă privesc cu dor nespus
Cum clipiți pe boltă sus
Și mă prinde un fior
Fulger către voi să zbor,
Să colind prin lumi cerești
drum de vis, drum de povești.
...Azi sunt mic, dar mâine poate,
Căi mărețe voi străbate
Să-nflorească printre stele
Toate visurile mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu