A fost odată, într-o pădure,
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului.
Moșneagul n-aștepta nimica,
El numai moartea și-o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea.
„Să fie un copil cuminte,
Un cățeluș sau un pisoi,
Că vreau s-aud și eu cum suflă
O altă viață lângă noi.”
Așa ofta săraca babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
„Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt prea bătrân și prea calic.”
Dar Domnul se-ndură de babă
Și-un pui de cerb i-a dăruit.
Un pui de cerb, cu stea în frunte,
Gonit din codru și rănit.
Săgeata-i străpunsese gâtul -
DIn rană sângele-i curgea
Și lacrimi mari picau din ochii
Frumoși, rotunzi ca o mărgea.
L-a sărutat pe frunte moșul,
Miloasă, baba l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Și cerbul mi l-au vindecat.
Era frumos și blând săracul,
Zburda mereu din loc în loc,
Venise ca o vrajă nouă
De tinerețe și noroc.
Întinereau văzând cu ochii
Moșneagul și cu baba lui -
Și se făcuse luminoasă
Întunecimea codrului.
Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Și cu ogarii la vânat.
„Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Îți dau pe el tot ce dorești”
„Nu pot, și de mi-ai da pe dânsul
Comorile împărătești”
„Te duc la curtea mea, moșnege,
Cu baba ta, vă fac boieri.
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Și-ți dau și cinste și averi.”
„Nu-mi trebuie averi și cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc;
Dar dacă vrea să vină cerbul,
Eu bucuros vi-l dăruiesc.”
Atunci, minune fără seamăn,
Întreaga lume, ce văzu?
Văzu cum cerbul dă din coarne
De parc-ar spune: „NU vreau, nu!
Nu vreau să vin la curtea voastră
(Deodată cerbul a vorbit)
Tu mă dorești ca o podoabă,
Ei, sufletul mi l-au dorit.
Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi le-au legat.
În strălucirea curții tale
Eu m-aș simți încătușat.
La curtea ta, aș fi o fiară,
O jucărie pentru proști.
În viața lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoști.”
Plecă pe gânduri, voievodul
Și se gândea că nu-i de-ajuns
Să fii bogat, temut și veșnic
De măreția ta pătruns.
Mai trebuie să ai un suflet,
Milos, și bun, și iubitor,
De vrei să fii iubit de oameni,
Și de podoaba codrilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu