Aterizare… forțată

  O nouă deparazitare externă… eșuată parțial… Nu știu dacă există patrupezi care să zburde de fericire când vine momentul de deparazitare, indiferent că vorbim de cea externă sau internă. De fapt, este o diferență, căci există deparazitare externă sub formă de picături și acolo nu sunt probleme, adică, mă refer la mofturi și nazuri ca ale matracucilor noastre. Doar că picăturile se efectuează lunar și cine are vreme și… picioare să bată drumul până la cabinet, lună de lună, după ele…? Așa că am optat pentru pastile, cu astea, măcar trei luni, matracucile pot sta liniștite (și noi la fel) fără frica puricilor (sau al scărpinatului nesfârșit din cauza lor), a căpușelor (cu adevărat periculoase) și a altor gângănii pasionate de … blăniță de vedete.

  Întotdeauna, când vine vorba de deparazitare, nu știu Luci cum e, dar pe mine mă apucă strechea, ca să nu zic altfel. Nu pe dinafară, acolo nu se vede nimic, dar tot mă frământ pe dinăuntru, cum o să le dau pastilele. Căci, matracucile astea s-au șmecherit din cale-afară când e vorba de medicamente. Poți să le amesteci și cu caviar, la o adică, ele tot simt că e ceva mai mult în vasul lor decât simpla mâncare. Și noi, cu cât insistăm (mai „mieros” ca să zic așa) să mănânce, cu atât lor li se pare mai suspectă toată treaba. Și totul se sfârșește prin terminarea mesei cam pe la jumătate. Apoi, să nu te apuce damblalele, când te gândești câți bani ai dat pe amărâtele alea de pastile pentru binele și sănătatea lor și… matracucilor nu le pasă câtuși de puțin…

  Deci, venind iar momentul deparazitării (externe, pentru început) m-am hotărât: eu o iau pe Capucino în primire, iar pe Flutur i-l pasez lui Luci. Doar că soțul meu s-a gândit la o „abordare” mai blândă decât plasarea pastilei pe gât bucățică cu bucățică (cel puțin la Capucino, căci, de mai bine de doi ani de la ultima încercare de acest fel, care s-a finalizat cu „capsarea” degetelor mele de către drăguțul de matracuc, Luci se „ocupă” de Flutur). De această dată, soțul meu a cumpărat pate de porc cu unt, special pentru această operațiune… importantă. Credeți că nu am încercat și cu pate preparat anume pentru patrupezi? Sau cu cărniță din conservă? Operațiune eșuată… din start… Astfel, acum un pate întreg și-a găsit locul printre bobițe, împreună cu pastiluțele fiecăruia pasate foarte bine și amestecate ca totul să devină o masă… cu adevărat copioasă. După chemarea matracucilor la cină pe terasă, ne-am uitat atent la ele să vedem ce se întâmplă și, evident, să nu facă „schimb de experiență”. Cred că o jumătate de oră au tot adulmecat și au lins bobițele care, probabil că li s-a părut că au un gust mai aparte, căci, după ce au mâncat cam jumătate, au abandonat vasele. Luci le-a luat și, cu remarca „Nu vor primi altceva de mâncare până nu vor termina ce au aici” a dat să intre în casă. Dar, nu bine a făcut un pas, căci, împiedicându-se în piciorul balansoarului, a făcut în aer o răsucire complicată (sincer, nu am mai văzut așa ceva) și, ținând bine vasele matracucilor în mâini, a aterizat pe spate, o aterizare demnă de cineva care a studiat cascadoria timp îndelungat. Din vasul lui Flutur au zburat doar câteva bobițe, vas care a rămas în mâna întinsă cumva deasupra capului, în timp ce vasul lui Capucino, se odihnea intact în mâna stângă care s-a oprit aproape de genunchi. Am dat un țipăt după care… tăcere… Și din partea mea, și din partea lui, rămânând câteva secunde în poziția în care a aterizat, pentru a-și reveni și pentru ca imaginea din fața ochilor să se stabilizeze, cât de cât, și… din partea matracucilor, care au simțit, cumva, că e mai bine să nu facă nicio mișcare, să nu scoată niciun sunet…

  Matracucile, după această aterizare forțată a soțului meu, au fost „suspect de cuminți” tot restul serii, Capucino, în semn de empatie pentru Luci, chiar devenind „umbra” lui când a urcat scările de la mansardă, auzindu-se tot câte un „ui” și un „vai” la fiecare treaptă, până sus. Nu și-a rupt nimic, nu are răni, zdrelituri pe dinafară, dar presimt că azi, îi vor fi apărut niște vânătăi de toată frumusețea. Și să mai zică cineva că nu e periculoasă deparazitarea patrupezilor...

PS: operațiunea… delicată s-a finalizat cu succes după doar două zile...

                              Iar deparazitare? Iar nu mâncăm vreo două zile...