În grădina mea, șirete,
Piersicile-s violete,
Iar prunele, și mai și,
S-au făcut portocalii;
Cățărați cu mult dichis,
Strugurii cresc în cais;
Castraveții, cum să spun,
Au pornit să urce-n prun;
Pe-o tulpină de mărar,
Se roșește-un gogoșar;
Sub o frunză de măcriș,
Crește-o floare pe furiș;
Sub o tufă de urzici,
Ziua doarme-un licurici;
Sub un fir de caprifoi,
Stă și toarce un pisoi;
La umbră de pătrunjel,
Doarme dus și un cățel;
Profitând că nu-s un zbir,
A crescut și-un fir de pir;
Și, văzând că-i slobodă,
Crește-un fir de lobodă;
Ba, ceea ce-i prea de tot,
Se întinde și-un troscot;
Iar un dovlecel grăbit
Sare gardul ilicit.
Ce să fac? Tot ce se poate
Că-i prea multă libertate.
Mi-a spus mie o furnică:
Multă libertate strică.
Iar o viespe rea de gură
Mi-a spus că-i harababură.
Dar nu vreau să schimb nimic,
De aceea și eu zic:
Uite că-n grădina mea
Face oricine ce vrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu