Supărați din cale-afară,
Ea pe el și el pe ea,
Au decis să-și spună oful
La o ceașcă de cafea:
Ia ascultă visătoareo,
Ciuruito care ești,
Îmi mai dai emoții multe,
Nu te temi c-ai s-o sfeclești?
Ia te uită în oglindă,
Nu ai loc nepeticit,
Ești urâtă precum foamea,
Nu te saturi de iubit???
Cât îmi mai ignori cuvântul
Și pretinzi că nu m-auzi?
Iar te faci că bate vântul?
E momentul să-mi răspunzi!
Geniule, mărite „Ainștain”,
Luminate înțelept,
Io fiind în partea stângă,
Stau cam prost cu drumul drept...
Da' și tu o dai în bară,
Cu „dișteptăciunea” ta,
Ia mai lasă-mă în pace,
De azi eu sunt șefa mea!
Și îmi spui că sunt urâtă?
Asta chiar m-a indignat!
Uită-te un pic la tine,
Parc-ai fi un constipat!
Ești nasol precum e setea,
Ești chiar simplu și banal,
N-ai nici formă, nici culoare,
Da' ai poftă de scandal!
Gata, s-a-ncheiat ședința,
Eu n-am vreme de pierdut,
Ia plătește tu cafeaua
Că tot ești mai priceput!
Io mă duc să-mi ca't iubirea,
De-o găsesc m-am vindecat!
Și-ți arăt eu frumusețe,
Fir-ai tu de luminat...
Te salut cu mare bucurie, draga mea Ana! Aici la spital tot două săptămâni, de fapt se stau 11 zile, dar cei cu probleme neurologice stau, de regulă, 14 zile. M-am bucurat mult când mi-a spus dna dr că am făcut progrese mari și că e foarte mulțumită de mine, dar mi-a mai spus să nu mi-o iau în cap, căci la boala asta recuperarea este de durată și cum am fost înainte de boală, nu voi mai fi. Și de la Cluj, dr a zis că au început, în sfârșit, imunoglobulinele să-și facă treaba. Tot nu pot urca/coborî încă scările decât cu greutate, tot nu merg singură in oraș și tot am ca prieten bun bastonul, căci dacă obosesc prea tare, nu mă țin picioarele și risc să mă prăbușesc, așa cum mi s-a mai întâmplat. Dar o iau încetișor, pas cu pas și știu că o să fie bine. Nici nu îți dai seama ce mare bucurie mi-ai făcut că m-ai vizitat pe blog. Știu că ești foarte ocupată, dar mi-ai făcut o bucurie imensă și pentru asta îți multumesc din suflet! Te pup și eu cu mult drag!
RăspundețiȘtergere