Până acum câteva zile, nici nu știam că există cuvântul „matracucă” în dicționar, darămite că are și un înțeles bine precizat. Întotdeauna am asociat cuvântul cu o fată cam flușturatică, plină de fițe și figuri în cap, o… răsfățată a zilelor noastre. Atunci, cum au ajuns copiii noștri patrupezi, pe care-i iubim nespus de mult, să se aleagă cu un astfel de apelativ?
Cred că prima dată am auzit acest cuvânt acum câțiva ani, la o emisiune de divertisment, foarte vizionată în momentul respectiv. Matracucă în sus, matracucă în jos, până într-o zi când, venind acasă cu soțul și întâmpinându-ne foarte bucuroși câinii noștri, le-am zis: „Ce fac matracucile? Le-a fost dor de noi?” Și… matracuci au rămas.
Acum, dacă tot au început să devină din ce în ce mai cunoscute și mai apreciate matracucile noastre, am fost curioasă, totuși, să văd dacă există acest cuvânt în dicționar și, mai ales, să văd ce înseamnă. Așa că m-am pus pe studiat DEX-ul limbii române, cică ediția revăzută și adăugită, nu cumva să-mi scape ceva. Și iată ce am găsit: „matracucă, matracuci, s.f. (Pop.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată.” Ai de capul meu! Nu mi-a venit să cred când am citit semnificația cuvântului. Nu m-a putut lovi curiozitatea când am început să le spun așa? „Acum să te văd cum o scoți la capăt...” îmi spuneam în gând. Și m-am tot gândit și răzgândit… până când, după câteva scurtcircuitări ale neuronilor din creierul meu încins la maxim, a venit și soluția salvatoare: în opinia mea personală și conform dicționarului meu propriu, am ridicat cuvîntul la un nivel de înțelegere mai elevat, astfel: matracuc s.m. matracucă s.f., matracuci - Copii patrupezi, cu o inteligență ieșită din comun, alintați și răsfățați din cale-afară, foarte iubitori, loiali și... dornici de iubire. Da, astea-s matracucile noastre...
Ai atat de multe povesti frumoase in tolba, incat cu greu ma pot decide care imi place mai mult. Totusi, despre cea referitoare la matracuci pot spune ca este una dintre preferatele mele. ����
RăspundețiȘtergereDa, știu ce spui, de fiecare dată când scriu o poveste, mi se pare că aceea îmi place mai mult... Așa că nici eu nu știu care este, de fapt, preferata mea... Mulțumesc mult pentru aprecieri!
ȘtergereCand am citit prima data matracuci la tine,mi s-au infatisat prin fumul curcubeu al mintii mele, niste catei care dau din coada intr-una,care te conduc pana la usa si te primesc la usa,care te vand si te cumpara si care fac din tine ce vor ei. Am ras cu descrierea din DEX dar sunt de acord cu DEX-ul tau personal. Editia sufleteasca,nerevizuita:originala si fireasca :*
RăspundețiȘtergereHahaha, câinii mei nu sunt chiar cum ți i-ai imaginat tu, Ana! Dar recunosc că sunt niște șmecheri și uneori știu și cum să ne manipuleze...Dar ce să facem...na!...îi iubim și știu că și ei ne iubesc...
ȘtergereAsa ma gandeam si eu la ce se zice matracuca. hHAHA. M-ai facut sa rad cum ai povestit. Pana la urma nu conteaza cum le zici, ci cum ii iubesti, bine conteaza si numele. Va pup cu mare drag.
RăspundețiȘtergereEu am început să-i alint așa în necunoștință de cauză. Dar acum... cine mai are matracuci în afară de mine? Astfel, matracucile mele sunt unice în lume. Și noi vă pupăm cu mult drag!
Ștergere