Deschizătorul/închizătorul de uși

  Grea slujbă e cea cu care ne-am pricopsit! Adică, să deschizi sau să închizi ușa în funcție de doleanțe… Și matracucile astea au aproape tot timpul doleanțe, uneori dintre cele mai ciudate… De exemplu, te trezește una dintre matracuci pe la ora 2 dimineața cu tropăit de lăbuțe, cu scânceli, de te grăbești să mergi la ușă, nu cumva drăguța să se scape pe ea. Dar, când deschizi ușa și o inviți să iasă, arătându-i și direcția, Capucino (căci despre ea este vorba) o zbughește, într-adevăr, dar în direcția opusă și nu se oprește până... în pat, în locul tău. Tu rămâi interzis, la ușă, cu mâna pe clanță și cu ochii cârpiți de somn…

  Flutur are măcar bunul-simț să te trezească (asta, dacă ai reușit, între timp, să adormi la loc) pe la 5 dimineața și nu mai revine înăuntru decât după câteva ore, când te duci din nou la ușă, de data asta ca să o închizi după el (doar nu credeai că așteaptă afară, în frig, până te hotărăști să-l chemi în casă, la căldură)…

  Asta a fost doar pe timp de noapte. Să vedem ce se întâmplă pe timp de zi… Vorbești la telefon cu un prieten, stând liniștit în cameră. Deodată, auzi un zgomot în bucătărie, așa, ca și cum ar năvăli tătarii (cel puțin, zgomotul ăsta ți-l imaginezi că l-ar face), după care îl vezi pe Flutur pe canapea și ușa de la terasă deschisă. Închizi ușa, mergi la intrarea din față să vezi, nu vrea și cealaltă matracucă să intre? Nu vrea, așa că mergi înapoi în cameră, continuând să vorbești la telefon. Nu trec două minute, că se aude scârțâind la ușă… Capucino vrea să intre, așa că te scuzi iar la telefon și mergi să deschizi, nu de alta, dar ți-e milă de biata ușă… Te întorci iar în cameră, liniștit, dar nu bine te așezi, că se aude scandal afară: o fi trecut iar o muscă pe stradă? Matracucile încep vocalizele și, oftând, te ridici din nou și mergi la ușă să le deschizi să iasă afară… Toate astea, în mai puțin de zece minute. Și când te gândești că o zi are 24 de ore...