Patul

   I-am cumpărat lui Flutur un pat special pentru el. Capucino avea deja două. Oricum, patul lui Flutur face cât amândouă pătuțurile lui Cino, poate chiar trei. Si am dat și o grămadă de bani pe el. Reacția lui Flutur? Nu-l interesează. Am încercat în fel și chip să-l fac să accepte patul. I-am citit și descrierea produsului, cică și un rege ar putea dormi în el, materialul din care-i confecționat este extraordinar de pufos, oferind, pe lângă un somn odihnitor și un confort „de zile mari”. Pentru mai multă convingere, m-am pus chiar și eu în el să vadă ce comod e… Degeaba! Nu reușesc să-l fac să renunțe la canapeaua lui verde din bucătărie… Parcă mi-ar spune: „Dacă-ți place atât de mult, n-ai decât să dormi tu în el!” Evident, nu dorm eu în el, dar ghici cine a renunțat la confortul celorlalte pătuțuri, ca să se facă stăpână peste ceva ce nu era pentru ea? Dar acum… ce să mai zic? Măcar îl folosește cineva, să nu se spună că am dat banii degeaba… Copiii ăștia cu ifosele lor...

  Acum, dacă îl întreb pe Luci: „Unde-i Capucino?”, el îmi răspunde: „Unde să fie? La locul ei… În patul lui Flutur...”