Acum câțiva ani, participând la un botez, la masă ni s-a servit un fel de „pâine” făcută chiar atunci de către bunica bebelușului, pâine care ni s-a părut extraordinară. Am avut senzația că niciodată nu am mâncat ceva mai bun… A fost musai să întrebăm cum anume se gătește așa ceva. Ni s-a dat rețeta, acuma nu sunt sigură dacă numai pentru că am părut sincer interesați sau pentru că eram nașii bebelușului. Cert este că la o săptămână după botez, am decis să încercăm și noi acea pâine (tocmai de aceea, nu ne-am mai aprovizionat cu pâine obișnuită de la magazin că, na! facem noi, „de casă”).
Zis și făcut, ne-am înarmat cu cele necesare și am trecut la treabă. De fapt, era vorba despre aluat ca de pâine în care se pun câteva linguri de mălai; după ce a dospit, am luat cu lingura aluat pe care l-am întins în tigaia unsă cu ulei. Nu era ceva foarte complicat, de fapt, ce am observat de-a lungul timpului, a fost că lucrurile bune nu trebuie să fie neapărat complicate. Nu mai știu ce cantitate de făină am folosit, cert este că, in final, am avut vreo șase „plăcinte de pâine” dacă pot să le spun așa. Chiar am fost mândri de reușita noastră și abia așteptam să le gustăm, să vedem dacă seamănă cu ce mâncasem cu o săptămână înainte. Flutur care, pe atunci, era singurul patruped în familie, părea și el la fel de entuziasmat ca și noi...
Înainte să ne punem la masă, ne-am dus la bunica (locuiam în aceeași curte) să verificăm dacă mai are foc -era la început de primăvară- și să-i ducem și dumneaei să mănânce. Ne-a și lăudat cele două plăcinte pe care i le-am dus ca înlocuitor de pâine pentru masa de prânz și era lucru mare, bunica fiind destul de zgârcită cu laudele. Ne-am întors cu un zâmbet uriaș pe față care ne-a înghețat în momentul în care am intrat în casă: Flutur tocmai se înfrupta din plăcintele noastre care, i s-au părut atât de bune, încât mai rămăsese una singură. Farfuria de tablă în care au fost plăcintele trona în mijlocul bucătăriei, pe gresie, în timp ce Flutur trecuse deja la ultima plăcintă…
Mai trebuie să menționez faptul că matracucul n-a mai mâncat altceva în ziua respectivă și că noi am fost nevoiți să ne facem mămăligă?
Mai aștept mult plăcintele alea?
Hahahah, nu creeed. Ce tare e Flutur, ce sa faca daca i-au placut placintelele, trebuia sa ''guste'' si el. Ce figura de smecher are...😍😍Ai mai facut placintele de atunci? Mi-a placut maxim povestea, esti tare haioasa, si de Flutur nu mai zic. Mor de dragul vostru. Va imbratisez muuult. 💕💕🥰🥰
RăspundețiȘtergereDa, se pare că el nu a mai avut răbdare, le-a mâncat mai repede decât bunica... 😁😁😁Am mai făcut de atunci plăcinte, dar nu ca acelea, cu făină de mălai. Dar, când îmi amintesc ce mult le-a plăcut și lui Flutur și bunicii, musai să repet experiența cât de curând. De data asta, chiar sper să le gustăm și noi. Mulțumim mult pentru aprecieri, mă bucur mult că ți-a plăcut și această poveste! Vă îmbrățișez și eu cu drag! 🤗🤗😍😍
Ștergere