Eu și câinii mei poznași (Cosma Mihaela, clasa a V-a, Liceul Tehnologic Gâlgău)

   „Orice întâmplare banală poate deveni subiectul unei povești minunate...” am spus, nu cu mult timp în urmă, în cadrul unei activități de la Liceul Tehnologic Gâlgău, fiind invitată de doamna profesoară Laura Chiroban. Am promis atunci că voi publica, pe blog, în „Aventurile matracucilor” cea mai frumoasă poveste scrisă de elevii clasei a V-a. Iată rezultatul...

 

  Într-o zi de vară trebuia să ies, alături de familia mea, pe câmp cu cățeii mei, Maya și Max. Totul era bine și frumos până când am trecut pe lângă straturile de cartofi. Maya și Max au mers direct spre straturi și le-au stricat pe toate, fix după ce am terminat să le punem.

  Apoi, când am urcat și am ajuns sus, a apărut un vecin cu câinii săi și ai mei nu au mai terminat de lătrat, ba chiar distrugeau tot ce li se ivea în cale. Când, în sfârșit, a plecat vecinul, mama mea s-a întors cu un braț de bureți și, ghiciți ce... Maya și Max au sărit pe mama mea și i-au stricat bureții, din fericire, nu pe toți.

  După cam o oră de stat, am coborât, iar eu am adunat flori, făcând un buchet foarte drăguț, însă Max a luat buchetul din mâna mea și dus a fost... Eram așa de tristă, până când, deodată, Maya și Max vin spre mine văzându-mă tristă, iar Max mi-a adus din nou buchetul. 

  Îmi iubesc câinii, mai ales când încearcă să își ceară iertare în stilul lor câinesc!