Într-o zi pe când lucram
În grădină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustăți ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blănița-n dungi;
Și-ntr-un capăt, dintr-o dungă
Îi creștea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaștri îi clipeau
Și știa să zică „miau”.
Ba să vezi și să te bucuri-
Sărea-n aer după fluturi
Și știa chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce-ați fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat și-un pic de smântână;
Și, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu