Ne-am dus toată familia la țară. Aveam de scos cartofii, deci era nevoie de mână de lucru serioasă, nu glumă… Pentru că nu încăpeam atâția în mașină, am convenit să o ducem doar pe Capucino, care e expertă la făcut de gropi (ea să dezgroape cartofii, noi să-i scoatem, cam ăsta era planul). Am avut puțin de furcă gândindu-ne cum să o scoatem din curte, că Flutur s-ar supăra să vadă că plecăm cu Capucino de lesă (care e asociată cu plimbarea) și pe el îl lăsăm acasă. Cât a stat Luci cu Flutur în spate pe terasă, jucându-se de-a „smotocitul” și mituindu-l și cu ceva crănțănele, eu am scos-o pe Cino pe la cealaltă intrare și… direct în mașină cu ea.
Tot drumul, matracuca nu și-a mai încăput în piele de bucurie, o clipă nu i-a tăcut gura, era așa de exaltată și de fericită… Ce să fie supărată că Flutur rămâne acasă, nici vorbă, cred că dacă am fi întrebat-o ceva de el, ar fi fost în stare să spună cu cea mai nevinovată voce că ea nu cunoaște niciun Flutur(e). Dar, dacă era invers…
Ei bine, ajunși la țară, Capucino a început să inspecteze pentru început spațiul de lucru, adică grădina cu cartofii, apoi șura, apoi grajdul, a trebuit să salute și calul, și iapa, și văcuța, și vițelul, adică cam tot ce mișcă în curtea unei gospodării de la țară. După ce a terminat de inspectat cam tot ce era de inspectat, a cerut o pauză să se odihnească, cică drumul cu mașina, plus inspecțiile efectuate ar extenua pe oricine, darămite o vedetă ca ea… Ce puteam să facem, am lăsat-o la umbra unui copac și ne-am dus să lucrăm, că doar de-aia plecasem acolo…
Capucino a stat cât a stat să se odihnească, după care cred că a apucat-o rușinea, că a venit, totuși, să ne ajute. Mergea înaintea noastră, începea să sape cum numai ea știe, scotea 2-3 cartofi, apoi mergea mai departe, lăsându-ne pe noi să scoatem restul. Chiar a fost de un real ajutor, numai că, pe când să o lăudăm, ia-o de unde nu-i. Am început să o strigăm, să o căutăm din ce în ce mai panicați, când… am observat că găinile vecinului au început să zburătăcească în toate direcțiile, cotcodăcind de mama focului. Ne uităm mai atent în curtea vecină și… doar ce o vedem pe Capucino a noastră, fericită, alergând găinile de zici că le antrena pentru olimpiadă. Am reușit să o recuperăm prin gaura din gard pe unde evadase, înainte de a primi „laude” și din partea vecinului și am sechestrat-o de lesă, cu toate că tot ea făcea pe supărata, cică, nu ziceam noi că e bine să încercăm lucruri inedite în fiecare zi? Ea doar ne-a ascultat sfatul (cam prost moment și-a ales, ce să zic… când aveam mai mult de lucru).
Seara târziu, ajunși acasă, Capucino era atât de obosită, de zici că am pus-o să tragă în jug. Ei bine, o zi întreagă la țară ar da gata pe oricine, nu doar pe o biată matracucă de la oraș...
Ce zi frumoasa,Loredana !! Am inceput sa rad de bucuria lui Capucino in masina,mult de lucru dar noroc cu Capucino ca ati ramas cu amintiri frumoase si cu glume din ziua aia :))) Tu ce mai faci? Maine pleci acasa ? M-ai emotionat cu mesajele pe youtube,esti un suflet minunat,te imbratisez cu drag !!
RăspundețiȘtergereMulțumesc Ana, pentru cuvintele frumoase! Eu sunt bine, azi m-am externat. Abia am așteptat să ajung acasă, să mai postez în Aventurile matracucilor, să nu mă uite draga mea comunitate. Astăzi am ieșit din spital și pot spune că a fost o revedere cu multe scânceli din partea lui Capucino și a lui Flutur. Și, după ce s-au mai liniștit și m-am așezat în fața laptopului, mai venea Flutur la mine să-l mai mângâi (chiar m-a uimit, el nu era așa de „mămos” de felul lui). Atunci, de sub scaunul meu ieșea un căpșor (al lui Cino), să-mi trec mâna și peste el, a fost foarte emoționant. Și soțul a gătit și m-a servit ca la restaurant. A fost o zi minunată, mă bucur mult că sunt acasă. Și mă bucur mult că am prieteni atât de minunați, așa, ca tine! Te îmbrățișez și eu cu mult drag!
ȘtergereMa bucur mult de primtea ta acasa,cred ca sotul tau te-a servit ca la restaurant din buucria ca te-ai intors :) Ce frumos !!
ȘtergereMesaj Vienela:
RăspundețiȘtergere„Nu o să mă satur niciodată de povestea asta. Îmi pot imagina pas cu pas tot ce a făcut matracuca ta în acea zi. Data viitoare când mergeți la cartofi, să o luați și pe Onix. E la fel de harnică și pricepută, că nu degeaba e sora virtuală a lui Capucino.
Vă pup pe toți, inclusiv pe bietul Flutur, care în sinea lui sigur v-a mulțumit că i-ați luat agitata de pe cap și că s-a putut odihni așa cum merita.:)))”
Draga mea Vienela, am făcut o prostie fără să vreau și nu am știut cum să fac altfel să apară și mesajul tău. În graba mare, am vrut să public mesajul de la tine direct de pe telefon și, cum am butoanele cu Publicați și Ștergeți unul sub altul, am apăsat pe cel de-al doilea (nu mi-am dat seama decât când, văzând că nu apare mesajul tău pe blog și tot încercând să-l public, mi-a apărut un alt mesaj în care îmi spunea că nu pot modera ce am șters. Noaptea, în pat, m-am tot gândit cum să fac și doar soluția asta am găsit-o. Clar, nu mai folosesc telefonul când e vorba de blogul meu. Încă o dată, îmi cer iertare pentru greșeala mea.
ȘtergereȘi mie îmi place mult povestea asta. Capucino avea doar câteva luni când am dus-o la țară (vreo patru) și nu știu dacă nu avea în căpșorul ei ceva reminiscențe de amintiri din satul unde s-a născut. Cu siguranță, când mai avem de cules cartofi, o luăm și pe Onix și, cu niște ajutoare atât de pricepute, vom termina în doi timpi și trei mișcări. Flutur și Bruno vor sta acasă la „o cafea” și își vor povesti tot felul de aventuri până ne vom întoarce noi de la țară.
Și eu vă pup cu drag pe toți (pe tine, în mod special):)))
Te felicit, Loredana, cu fiecare întâmplare reușești să ne delectezi! E o adevărată bucurie să putem să ne descrețim frunțile cu ajutorul lecturilor pe care ni le propui. Mulțumim pentru că reușești să dai culoare zilelor cenușii!
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet, Laura! Cuvintele tale mă bucură nespus de mult! Te invit și pe pagina Bucăți de viață unde am postat o povestioară, Doamna Carolina, care sper că-ți va face plăcere să o citești.
ȘtergereMi-a facut o deosebita placere sa citesc povestea ta si a cateilor tai. E harnica tare Capucino, a prins-o oboseala, ca na e fata de la oras, vorba ta. Flutue e mai potolit, nu? Mi-a placut mult cum ai descris toata intamplarea. Va pup dragilor. ������
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, Silvia! Da, Capucino e fată de la oraș, dar la origine e țărancă get-beget. O să vezi când va apărea povestea adoptării ei. Flutur e mai potolit, într-adevăr, dar, de când are o soră cum e Capucino, parcă l-a activat, face și el lucruri pe care înainte nu le făcea, de stăm și nu încetăm a ne minuna. Așa e cu surorile, mai poți și învăța de la ele. Vă pupăm și noi cu drag!
Ștergere