Iubire între frați

   Matracucile noastre țin foarte mult una la cealaltă… Atâta îmi trebuie, să strig la Flutur pentru ceva, că deja Capucino „mă ceartă”, de zici că e iar la orele de muzică, făcând vocalize. Și Flutur își arată iubirea față de surioara lui, ajutând-o și el cum poate. Tocmai azi, de exemplu, pe când eram sus și ei pe afară, Capucino zgâria energic ușa să intre (probabil credea că n-am auzit, că nu se oprea din insistat). Până să cobor, normal, ea mi-a făcut deja o vizită la etaj, după care a luat în primire canapeaua lui Flutur. Ușa era larg deschisă și drăguțul meu copil patruped dormea afară pe dale fără nicio grijă. Știam că Cino, fiind micuță, nu are cum să intre dacă e închisă ușa, dar, dacă tot a insistat, a venit Flutur, i-a deschis, după care și-a văzut de ale lui. Trebuie neapărat, ori să-l învățăm să închidă ușa, ori să ne punem fermoar...

  Când e vorba să fie despărțiți, matracucile noastre reacționează diferit. Dacă, de exemplu, Capucino trebuie să plece (cum s-a întâmplat, nu demult, când a dus-o soțul cu mașina la veterinar pentru vaccin) a fost de ajuns să merg cu Flutur în cameră cu niște crănțănele și cu o porție zdravănă de smotocit, să nu vadă când se umblă la locul unde ținem lesele. După ce m-am convins că au plecat, i-am dat drumul. Flutur a reacționat destul de bine, a amușinat toată bucătăria, a ieșit afară, a dat o raită prin curte, a văzut că mașina a dispărut din fața casei și s-a așezat pe dale să tragă un pui de somn. După ce Capucino s-a întors acasă, a tot mirosit-o să vadă cam pe unde a umblat. Cred că și-a dat seama că a fost la veterinar, unde el are niște amintiri nu dintre cele mai plăcute căci, curiozitatea i-a dispărut ca prin farmec (sunt ferm convinsă că s-a bucurat că a fost lăsat pe dinafară).

  Nu la fel stau lucrurile dacă Capucino este cea care rămâne acasă. Eu, având o problemă medicală, a fost nevoie ca Luci să-i scoată la plimbare pe rând. A început cu ce e mai greu, cu Flutur. De data asta, Capucino este cea care a stat cu mine în cameră până a plecat restul familiei. Dar matracuca asta mică a cam „mirosit” cum stau lucrurile, că n-am putut-o liniști nicicum. Știa, cumva, că e rând de o plimbare la care ea nu e invitată căci, încă înainte de a pleca Luci cu Flutur de acasă, plângea la ușa camerei să iasă, zgâria, se zbătea dacă voiam să o liniștesc. Ce să o momesc cu crănțănele sau cu un masaj bun, nici n-a vrut să audă. După ce au plecat, în sfârșit, i-am dat drumul din cameră, dar nu s-a oprit din plâns. Scâncind, l-a căutat pe Flutur prin toată casa, prin toată curtea… A continuat așa până s-au întors și, nu doar atât, ci i-a și certat zdravăn. Dar plânsul i-a dispărut ca prin farmec când a văzut că lesa ei este coborâtă de pe dulap. Într-o clipă, a avut loc o transformare miraculoasă, zici că a apucat-o strechea de bucurie. Ca bonus, a și avut parte de o plimbare cu cinci minute mai mult decât Flutur.

  Atunci ne-am dat seama că Flutur, mai matur, poate sta o vreme fără Capucino, dar Capucino, care a crescut cu Flutur alături… nu prea.