Ana Blandiana

Ana Blandiana, din volumul Întâmplări de pe strada mea, Editura Ion Creangă, 1988

Ce este și ce face un maidanez?

Cine știe 

Răspunde fără preget

Să ridice cu dibăcie 

Un deget.

 

Cine nu, nu.

Spune tu

 

-Un maidanez este

Un locuitor din Maidania,

O țară de peste

Țări și mări, lângă Spania.

 

-Nu, nu e bine!

Spune tu, Marine!

-Un maidanez

Este un obez

Care atunci când plouă

Mai dă orez

Și alte dovezi

De mărinimie

Și nouă și vouă

Și mie și ție.

-Nu, nu e bine.

Spune tu, Sorine.

-Dicționarul ne învață

Sus și tare

Că maidanul în turcește

Înseamnă-o piață-n care

Maidanezul vinde pește.

 

-Nu, nu e bine

Spune tu, Costine!

 

-Un maidanez

E un miez

De marțipan

Care se mănâncă pe maidan.

 

-Nu, nu e bine. 

Ascultați la mine: 

Maidanezul e un câine

Care nu se gândește la ziua de mâine.

 

El se plimbă ziua toată

Pe stradă,

 

Aleargă după mașini,

Clasifică pomii după tulpini,

 

Se bucură copilărește,

Latră cu hohote, hoinărește

 

 Fără nici o adresă,

Râde de cățeii din lesă,

 

Își bate joc de cei cu zgardă,

Nu-i e teamă c-o să se piardă,

 

Nu se gândește la mâine, la ieri,

Nici că-i pasă de hingheri,

 

Rabdă de căldură și frig,

Nu poartă-n coadă covrig,

 

E liber și fără stăpân,

Se ține după câte-un bătrân,

 

Se zbenguie cu câte-un copil,

E bun, simpatic, agil,

 

E tandru, duios, sufletist,

Când prea vesel, când trist,

 

Când șui, când gură-cască,

Nu știe să urască.

 

Uneori e sătul, alteori e flămând,

Face tot ce-i trece prin gând,

 

Sperie vrăbiile de pe maidan,

Se dă de-a dura, se joacă, e năzdrăvan,

 

Se împrietenește cu oricine,

Se simte oriunde bine,

 

Știe să latre în rime,

Nu depinde de nime,

 

Nu speră și nu regretă nimic,

Orice-ar face e fericit.

 

Iar distracția lui din toate amiezele

E războiul cu maidanezele.

 

 

Ce este și ce face o maidaneză?

Voi răspunde direct

La subiect: 

 

O maidaneză e o pisică

Mare sau mică

(Nu contează)

Care nu are casă.

 

Și asta nu pentru că

Nu găsește

O casă în care să trăiască

Pisicește.

 

(Oricine știe că lumea e plină

De bătrânei căutând o felină),

 

Ci pentru că-i convinsă 

Că orice casă,

Oricât de distinsă,

O încorsetează.

 

Deci,

Atunci când nu e obeză,

Când nu are freză,

Nici fundă roșie la gât

Și nu ține de urât

Nimănui;

Când fură,

Când umblă hai-hui

Pe acoperișuri și olane,

Când prinde șoareci nu din ură,

Ci de foame;

 

Când toarce,

Nu într-un fotoliu,

Ci pe sub mașini,

Când, plină de orgoliu,

Face să dispară 

Puii din vecini;

Când n-are timp să se spele

De praf

Decât o dată pe lună,

Dar seară de seară,

Se plimbă pe sârmele de telegraf

Pe sub stele

Și lună;

Când nu se lasă mângâiată

Niciodată,

Dar câștigă

Pe maidane

Toate luptele canino-motane,

Și nu știe mieuna în franceză,

Atunci

(Și numai atunci)

O pisică

Oarecare

Mică

Sau mare,

Cu pete sau dungi,

Dar fără coafeză,

Se poate numi maidaneză.