Încă de când era micuță, Capucino adoră apa. Nu contează că e într-o băltoacă, în vană sau în lighean, apă să fie… Sigur, cu o excepție: apa care cade din cer, adică ploaia. Atunci se zburlește ca o mâță și cere „azil politic” imediat.
Mi-am dat seama că-i place apa, încă de când am adus-o acasă în prima zi și i-am făcut baie. M-a uimit de atunci și asta din cauza cățelușei mioritic pe care am avut-o și căreia nu-i plăcea îmbăiatul. Era chinul de pe lume când venea momentul să-i facem baie: eu, în vană, în maiou și chiloți, o țineam și soțul o spăla. Încă se mai văd urmele ghearelor pe pereții din vechea baie, când încerca să evadeze… De aceea, am rămas atât de surprinsă când am văzut că nu am această problemă cu Capucino. Recunosc că la prima baie m-am gândit că… na!… casă nouă, persoane noi, nu prea îndrăznea să se manifeste… Dar mi-a demonstrat contrariul la câteva zile după ce a devenit a noastră: eram în casă, trebăluiam ceva prin bucătărie și numai ce aud niște zgomote destul de ciudate afară. Nu știam ce se întâmplă și nici cu ce să asociez zgomotele, parcă de ploaie… dar era o zi frumoasă, nici vorbă de așa ceva. Merg la ușă și doar ce o văd pe Capucino pe trepte, cu lăbuțele din față în ligheanul cu apă pentru băut. Dădea energic din lăbuțe, stropindu-se pe burtică și… dacă a văzut că se răcorește, s-a băgat cu totul înăuntru. Am fugit repede după telefon și am reușit să o filmez. A tropăit, s-a învârtit, a sărit stropind cu apă peste tot în jurul ei, după care a fugit repede la soare să se usuce. M-am amuzat grozav și abia am așteptat să vină Luci să-i arăt cum știe să se distreze Capucino singură, chiar și pe caniculă (matracucul dormea pe undeva pe la umbră).
Dacă am văzut cât îi place apa, în fiecare vară îi umplu un lighean mai mare pe post de piscină în curte, într-un loc însorit, să se încălzească si aștept momentul ăla în care să sară înăuntru să se joace. Dar…nimic. Așa că, sătulă de atâta așteptat, m-am înarmat într-o după-masă cu un prosop și am ieșit în curte. Am luat matracuca și am băgat-o eu însămi în „piscină”. I-a plăcut la nebunie, s-a bălăcit după pofta inimii și, dacă tot am udat-o, am zis că pot să-i fac baie în toată regula. Am șamponat-o bine, și pe față și pe… dos, chiar mai ridica câte un picior să mă atenționeze nu cumva să omit vreun loc, apoi am limpezit-o, am „stors-o” și am șters-o cu prosopul. Dar nu bine am lăsat-o jos, că a început să se facă „tirbușon”, adică să se arunce pe spate și să se frece unde era mai mare praful. Apoi s-a ridicat, a dat o tură prin curte, după care iar s-a… tirbușonat. În mai puțin de un minut, Capucino a mea, dintr-o matracucă curată, a devenit un mic porcușor negru (fiind udă după baie, tot praful s-a lipit de ea).
Așa a câștigat Capucino în ziua aceea încă o baie, de data asta în vană cu dușul, că doar nu puteam s-o las în casă… noroiată.
Hahaha, incerca sa evadeze. Ce haios a sunat. Cred ca a fost tare simpatica Capucino cand se balacea,haha, cum sta sa se usuce. Relax total. Cred ca expre'sa bagat in noroi ca sa mai faca odata baie. :)))))))Ma distrat maxim povestea. Va imbratisez pe toti ca tare imi sunteti dragi. Pupici!
RăspundețiȘtergereMulțumim mult, dragă Silvia! Da, așa mi-am dat seama cât de diferiți sunt câinii, temperamentul lor, felul lor de a fi... Mira urca pe pereți să scape de baie, în timp ce Capucino... e în stare să profite și de două băi într-o zi. Și acum stă matracuca asta mică, când se relaxează, în niște poziții tare haioase... Mă bucur tare mult că ți-a plăcut povestea! Vă pupăm și noi și vă îmbrățișăm cu mare drag!
ȘtergereCe fericire pe voi, ca macar un catel sa iubeasca apa. Ai nostri nu intra de bunavoie in apa curata. Le-am cumparat si piscina, am tinut-o intreaga vara in curte, insa intrau numai sa pescuiasca recompensele pe care le aruncam strategic in mijlocul piscinei.
RăspundețiȘtergereCu totul altceva este cand iesim prin paduri si gasesc cate o balta puturoasa. Atunci se distreaza maxim balacindu-se si facandu-se ca niste purcei, de nu imi vine sa ii mai urc in masina.
M-am distrat bine imaginandu-mi scenele descrise de tine, inclusiv cea care mi-a amintit ca si Bruno e in stare sa se urce pe pereti daca il bag in cada (ca si tine, cat mai sumar imbracata, alaturi de el).
Si tot cu Bruno o scurta poveste - dupa absolut fiecare baie el face ceea ce a facut micuta Capucino cand ai spalat-o in curte. Pana nu pute iar a natura si nu are blana prafuita, nu se simte in largul lui. ))))
Va pup cu mare drag!
Amândurora le place apa, nu doar lui Capucino. Flutur, în schimb, e mai greu de băgat în vană, că e un uriaș. Dar, când a mai crescut și nu-l puteam băga singură în vană, îi mai făceam baie la lighean: îl băgam cu labele din față în lighean, spălam prima jumătate de matracuc, după care îi băgam labele din spate și spălam cealaltă jumătate. Însă, oricum i-ai face baie, și lui îi place apa.
ȘtergereCând încă îi aveam pe mioritici, având experiența cu Mira, m-am echipat corespunzător și am intrat în vană cu Solo, să-l țin, să-l poată spăla Luci. Uimire totală! Și el stătea atât de cuminte în vană la spălat...
Ce amuzantă povestea cu bălțile puturoase în care se distrează iubiții de Onix și Bruno, când sunt la plimbare, îmi imaginez și eu scena...
Aha, deci încă ceva în comun între matracuci și maimuțoii tăi: poziția tirbușon a lui Bruno și Capucino :)))
Vă pup și eu și vă trimit o îmbrățișare uriașă!