Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,
să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând,
și să-mi zgârâi obrazul, în scoicile voastre scorțoase...
mă bucur să-mplânt
în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aur uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu