Bunicuța-i supărată,
că de-un ceas întreg tot cată:
cată-ncolo, cată-ncoace,
ochelarii nu-s și pace!
I-a cătat pe sub saltele,
și-n papuci, și-n ciuboțele,
pe sub perne, pe sub oale,
pân' n-a mai putut de șale!
A mai stat, a mai oftat,
iar s-a pus pe căutat!
Stă și-aprinde-o lumânare:
unde să-i mai cate, oare?
Nu-s în raft, nu-s în cutie,
poate-or fi-n bucătărie...
răscolește pe subt scară
și pe poliță-n cămară,
În cuptor, pe sobă sus,
ochelarii nu-s și nu-s!
Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?
Când să-i cate și prin tindă,
dă cu ochii de oglindă,
și ce vede, ce nu vede,
parcă nici nu-i vine-a crede:
Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare...
îi cătase-n cui, sub pat,
dar pe nas nu i-a cătat.
Și de nu-i vedea-n oglindă,
i-ar căta și-acum prin tindă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu