Prima dată pe cruce Iisus
Singur pentru păcatul meu s-a dus
A fost scuipat și a fost lovit
Din iubire pentru mine a murit.
A îndurat spinii și biciul
Pentru a-mi deschide raiul,
Căci acolo El cheamă sufletul meu
Și-mi spală păcatul greu.
Acum de fiecare dată când păcătuiesc
Din nou pe Iisus eu singură Îl răstignesc.
Cu mâinile mele Îi bat cuiele
Și Îi adâncesc mai mult rănile.
Acum Îl doare mai tare ca înainte,
Nu spune nimic, doar plânge fierbinte,
Lacrima Lui curată
Spală lumea toată.
Îmi ridic privirea rece spre cel pe care L-am răstignit,
Văd că din ochii Lui senini nu curge sânge, deși a suferit,
Ci din profunzimea inimii Sale vine o rază caldă
Și asupra sufletului meu revarsă o lumină blândă.
Coboară în inima mea și îmi dă iar viață,
Mă umple de iubire, speranță și credință.
El crede în mine și pentru asta a venit,
Eu cred în EL și de asta L-am primit.
Doamne Loredana,minunat!! Am sa i-l trimit dascalului de la strana,poate o canta ca o priceasna !!
RăspundețiȘtergereCea care a scris poezia, Lucia, îmi este o prietenă foarte dragă, ne știm din facultate. Și foarte talentată! Poezia aceasta îmi place și mie tare mult! I-am spus când mai are versuri, să-mi dea voie să i le postez pe blog, căci poeziile ei chiar merită să fie citite și cunoscute! Te îmbrățișez, dragă Ana!
Ștergere