Se fierb sarmalele în oală,
La foc domol, în vechea sobă,
Iar într-un colț pe laița goală
Se lăfăie, uscați, niște cârnați și-o tobă.
Și, în cuptorul cald de-atâta jar,
Se rumenesc pe vatră cozonaci,
Iar mama mai descântă-ntr-un pahar,
Iubirea pentru vechii daci.
Și, lemne taie tata, ca să fie
Căldură pentru sara de Crăciun
Colindătorilor din vechea Românie
Cu sufletul curat și bun.
Copiii spun colinde la fereastră
Cu îngeri ce coboară pe pământ,
Iar noi simțim că-n viața noastră
Rămân doar visele din gând.
Apun luminile prin sat
Și noaptea de Crăciun se stinge,
Nu-i nimeni să mai stea la sfat
În casa-n care dorul plânge.
Cum trece timpul și ne lasă
Doar amintiri prin lumi trecute
Și lumânări pe-o tristă masă,
Ce ard în nopțile pierdute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu