Nu-mi da, Doamne, viață lungă
Să ajung o babă bleagă,
S-ascund bani prin câte-o pungă
Și să-i caut luna-ntreagă!
Să mă-mpiedic prin odaie
Și să bombănesc întruna,
Iar moșneagu' la bătaie
Să îl iau că nu-mi dă mâna!
Să-mi pierd dinții prin mâncare
ȘI la molfăit viteza,
Iar păr s-am cât oul are,
Să-mi dea liber coafeza!
Să-ncurc zahărul cu sarea
Viii să-i așez cu morții,
Și să fac cu lelea Floarea,
Spionaj în fața porții!
Să-ncui ușa la plecare
Ca tot omu' vorba 'ceia,
Iar când vin de la plimbare,
Să nu știu unde-am pus cheia!
Să surzesc ca toată baba
Când moșneagu' nu-i dă pace,
Da' să-nvârt eu bine treaba,
Și s-aud numa' ce-mi place!
Ia-mă Doamne cât sunt verde,
Nu o babă arțăgoasă,
S-o ia fuga cin' mă vede
Și s-adorm cu limba scoasă!
Mai bine plângând să zică
De-ar mai fi trăit oleacă,
Nu să tremure de frică,
Baba asta nu mai pleacă...?
Frumoase versuri, în același timp te fac să râzi dar și să vezi necazurile pe care le aduce bătrânețea.
RăspundețiȘtergereDa, și mie mi-au plăcut, e un fel "de-a râsu'-plânsu"... Mulțumesc mult pentru vizită și te mai aștept și altădată!
Ștergere