Mi-am invitat de dimineață viața
Să bea cu mine-n tihnă o cafea
Nu i-a plăcut fiindcă-i lipsea dulceața
I-am spus că e amară ca și ea!
O clipă m-a privit cu duioșie
Și mi-a șoptit încet s-aud doar eu
Eu ți-am dat șanse multe, poate-o mie
Dar tu, pe toate, le-ai ratat mereu!
Te-ai complăcut mereu cu supărarea
Și ai trăit cu sufletul în transă
Ți-am tot trimis semnale că schimbarea
Nu va veni dacă nu-ți dai o șansă!
Crezi că nu știu că-n orice dimineață
Abia-ți găseai puterea să trăiești?
În ochi tu aveai lacrimi, dar pe față
Eu îți puneam un zâmbet, să răzbești
Ți-am pus și piedici, asta știu prea bine
Dar ai stat demnă ținând fruntea sus
N-ai blestemat când am lovit în tine
Puternică ai fost, nu te-am răpus!
Pentru orice ți-am luat, ți-am dat în dar
Un om cu suflet bun, să te iubească
În schimbul mamei eu ți-am dat un har
Să scrii, din suflet versul să-ți pornească!
Nu-mi da cafea amară, pune-mi miere
Fiindcă ți-am dat o șansă să trăiești
O dragoste care nicicând nu piere
Cât timp te simți iubită și iubești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu