Cântec femeiesc (Adrian Păunescu)

Așa e mama și a fost bunica

Așa suntem femei lângă femei

Părem nimic și nu-nsemnăm nimica

Doar niște „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenți, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi și ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Și-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreț, nimic impunător.

Schimbându-și după ei și drum și nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâția pași ce au făcut prin casă

Și pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns și dincolo de cer.

Ei fac ce fac și tot ce fac se vede

Ba strică mult și ele-ndreaptă tot

Și de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc și nu mai pot.

Așa e mama și a fost bunica

Și ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat și uneori copii.

Suntem veriga firului de ață

În fiecare lanț făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viață

Dar e și imposibil fără noi...