Matracuca și bucata de somon

   Ca să fie bine educate, matracucile au avut parte, de-a lungul timpului și de câteva lecții de care ne-am ocupat când eu, când soțul meu sau, când nu am avut niciunul timp, chiar matracucile însele. Vă mai amintiți, desigur, de orele de științe, de orele de muzică sau chiar de orele de grădinărit, matracucile dovedindu-se niște elevi de nota 10. Dar, pe lângă toate acestea, pentru a-și întregi „educația”, au învățat și cum să ne manipuleze, când e momentul să facă asta, și, de asemenea, când să-și scoată la iveală talentul de matracuci șmechere. Nu degeaba zicea Luci că matracucile noastre sunt prea deștepte pentru noi. Capucino ne-a dovedit asta nu cu mult timp în urmă...

  Am fost într-o zi pe la părinții lui Luci, socrii mei și, pentru că ne grăbeam și nu aveam timp să stăm să mâncăm și, sincer, nici nu ne era foame, ne-au pus la pachet somon cu legume. După ce am terminat de rezolvat treburile pe care le aveam prin oraș și am ajuns acasă, am uitat de pachet. Pentru că era sâmbătă și pentru că la noi în familie într-o astfel de zi este program administrativ, am avut de făcut o mulțime de lucruri de care nu am putut să ne ocupăm în timpul săptămânii. Ne-am luat cu treaba, și abia spre seară, ne-am amintit de somon. Nu mai știu ce mâncasem eu înainte de nu-mi era foame, dar i-am zis lui Luci că, dacă mănâncă somon, să-mi lase și mie pentru a doua zi.

  Duminică dimineață, m-am dus în bucătărie, am scos matracuca afară (Flutur nu dormise în casă în noaptea aceea) și, pe când îmi arunc ochii spre masă, văd o farfurie cu legume, însă somon...nici măcar o bucățică. „Dar ai putut să mănânci tot somonul? Că era destul de mult… Nu mi-ai lăsat și mie chiar deloc?” îl întreb contrariată pe Luci. „Ba cum să nu, pe masă, într-o farfurie, ți-am lăsat și legume, și somon.” Vine în bucătărie și privește masa, privește farfuria… Se uită la mine și izbucnește în râs: „Uită-te mai atent în farfurie”. Mă uit și atunci observ că legumele păreau lustruite, farfuria lună și bec de curată, de puteai pune legumele înapoi în pachet și farfuria în dulap. Tocmai atunci, zgârie Capucino la ușă să intre. Îi dau drumul înăuntru și o întreb, arătând spre farfurie: „A fost bun somonul?” Capucino face stânga-mprejur și brusc, vrea iar să iasă afară. „Măcar ți-a lăsat legumele...” zice soțul meu, râzând în continuare.

Ce să o mai cert… că nu mă puteam abține nici eu să nu râd… și apoi, știți vorba aia: „Hoțul neprins e negustor cinstit”. O singură dată am prins-o pe Capucino în picioare pe masă, în bucătărie, mândră nevoie mare, de zici că făcea parada modei pe podium. De atunci, masa stă mult mai departe de canapea, la fel și scaunele, dar nici pe masă nu mai rămâne nimic de mâncare.

                                    Mai avem somon la cină? Sau doar legume?