Așa sunt eu… (Maria Marinescu)

Așa sunt eu: și calmă, și nebună,

Amestec de taifun cu vreme bună,

Dac-aș fi fost o floare între flori,

Eram pictată-n sute de culori…

Nu sunt urâtă, însă nici frumoasă,

Pot fi… târziu, dar și devreme, acasă,

Ca un copil mă port adeseori

Și, mai tot timpul, sunt cu capu-n nori.

Al vieții mele, unic dirijor,

Când alții urcă, eu vreau să cobor,

Iar, de-ar avea cu toții-un sens de mers,

Eu, sigur, am s-o iau în sens invers.

Răbdare, am cât sute laolaltă

Dar, uneori, mai dau „cu bâta-n baltă”

Și mă reped, deși nu este cazul,

Să schimb, în locul altuia, macazul.

Prietenii m-alintă „corcitură”,

Din două firi opuse-mpletitură,

Un fel de „amestec afrodiziac”,

Între un înger blând și-un pui de drac.

Să mă cunoști profund, nu-ți pierde timpul!

Mă schimb precum se schimbă anotimpul,

Să mă suporți, îți trebuie răbdare…

E vai și-amar de-acela ce mă are!

E doar o glumă, luați-o ca atare...