Matracucul „cel cuminte”

  Matracucile mele sunt tare ciudate. Nu știu de când sunt așa, poate de când or fi devenit vedete, le-o fi urcat succesul la cap și s-au dereglat puțin… Cert este că, parcă fac tot posibilul să-mi discretiteze afirmațiile de până acum cu privire la ele. Bine, nu chiar toate, să nu exagerez.

  Dar hai să spun, totuși, despre ce este vorba: am povestit în Iubire între frați, parcă, cum reacționează matracucile când una dintre ele nu este acasă. Cum reacționează Capucino a aflat toată lumea, ba chiar a fost catalogată ca fiind o răsfățată, iar noi am fost „acuzați” că, dacă i-am făcut cam toate poftele, n-avem decât să tragem ponoasele. Flutur, în schimb, matracucul cel cuminte, care nu plânge când Capucino mai face câte o vizită-două pe la doctor, ba chiar pare că se bucură când este „uitat” pe dinafară, uite că nu mai e așa.

  Astăzi, Capucino a avut programare la veterinar pentru vaccinul anual. Ca să o fac frumoasă, că… de! iese și ea în lume (dacă o recunoaște cineva, vreun paparazzi, de exemplu, să nu cumva să o prindă pe picior greșit, să fie nearanjată), i-am „tras” un periat de zile mari. Apropiindu-se ora de plecare, Luci l-a adus și pe Flutur înăuntru ca să o poată scoate pe Cino pe furiș. Am luat peria să-l perii și pe el și l-am ademenit în living cu peria, dar și cu niște crănțănele după mine, să fac mai plăcută această îndeletnicire. Dar matracucii i s-a părut că nu e periată îndeajuns, că s-a tot îngrămădit peste Flutur, rugându-mă s-o mai perii puțin. Le-am dat crănțănele să calmăm spiritele. Lui Flutur i s-a părut suspectă toată treaba, a început să fie suspicios, cum că se pune ceva la cale, mai ales că matracuca nu voia să plece de lângă mine și Luci avea nevoie de ea. A fost necesar să fie luată pe sus, cum se spune. De cum a rămas Flutur în cameră doar cu mine, a fost sigur că se întâmplă ceva, mai ales că, până și eu am auzit-o pe Capucino cum „concertează” singură în stilul ăla super-binecunoscut când se iau lesele de pe dulap. Degeaba dădusem sonorul televizorului foarte tare să mai atenueze sunetele. Credeți că a mers? Da’ de unde! Flutur, care a dat sute de concerte cu partenera lui, îi cunoaște fiecare vocaliză, nuanța fiecărui sunet pe care îl scoate, așa că nu mai poate fi păcălit: s-a luat cel puțin o lesă de pe dulap și asta înseamnă un singur lucru: PLIMBARE. „Așa ceva este inadmisibil, doar o singură lesă, o singură plimbare? Cu matracuca? Și eu?” părea să-mi spună Flutur. A fost nevoie să merg la ușă, să mă pun în fața ei, că deja părea că matracucul meu cel cuminte, va trece prin ea. De cealaltă parte a ușii, în schimb, fericire deplină, matracuca, foarte exaltată, era deja în delir.

  Trecuseră doar câteva minute, dar mie mi s-au părut ore întregi. Flutur, agitat, supărat, a fugit la ușa bucătăriei și a dat perdeaua la o parte cu botul, cum face de obicei, să privească afară. I-am dat drumul și nu s-a oprit până la poartă, unde a început să latre, deși nu mai era nimeni. Mașina cu VIP-ul nostru plecase deja.

  Flutur nu s-a mișcat de lângă poartă până când, cei plecați, s-au întors acasă. Capucino fericită, făcându-i parcă în ciudă lui frate-su. Flutur, vesel, totuși, că n-a lipsit prea mult. De cum a intrat în curte, matracucul nu s-a dezlipit de ea, adulmecând-o până în vârful urechilor să-și dea seama cam pe unde a „vagabondat”. Nici că i-a păsat că mersese la veterinar, ceea ce nu credeam că se va întâmpla. A fost nevoie să-i promitem și lui, cât de repede, o astfel de plimbare. Dar, totuși, cine să-l mai înțelegă, când, până de curând, nu părea să-i pese prea mult că rămâne acasă? Astea-s fumurile de vedetă… Părerea mea...