Mult stimate astru auriu,
Sau mai simplu, dragă soare,
M-am gândit să îți scriu
O scrisoare.
Nu c-aș ști să scriu cine știe ce-
De ortografie mă apucă frica
Și mama, când e supărată, zice
Că scriu „mi-au”ca pisica-
Dar am aflat
Că numai și numai de tine
Depinde cu adevărat
Vacanța și vara cât ține.
De-aceea m-am hotărât,
Stăpân al vacanțelor școlărești,
Să te conving să o lungești
Cât de cât.
Să mai stai vreo două luni pe loc,
Să rămână vara neschimbată,
Iar de-ți va fi greu, ca o răsplată,
Iarna poți să nu mai vii deloc.
Oricum, iarna tu știi doar să strici:
Să ne moi ghețușul, să topești nămeții,
Când apari tu nu se mai poate nici
Să mă bulgăresc cu băieții!
Sau și mai grozav ar fi -știi cum?
Să țină vacanța -acum vreo zece ani...
Pentru școală, iarnă, frig, oricum
E destulă vreme când vom crește mari.
Sigur, tu poți să alegi oricare
Dintre căile de care eu îți scriu,
Doar să crească puțintel vacanța mare
Și să-nceapă școala mai târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu