Matracucile și publicul pe… alese

  Se întâmplă uneori ca matracucile să dea câte-o reprezentație de zile mari, dar… ce spun eu, premieră de-a dreptul, fără să se pregătească dinainte cu vreo repetiție importantă sau să aibă tracul acela specific vedetelor înainte de a intra în scenă. De fapt, nici n-ar fi nevoie, căci ele repetă tot timpul, foarte rar se odihnesc, când sunt în casă doar (și atunci se mai întâmplă să repete o arie foarte grea, care nu prea le iese așa, în general, și nu se lasă până nu sună… perfect). Căci, de când a venit primăvara, parcă se iau la întrecere cu păsărelele, numai de-un tril auzi la noi în curte, de uneori, nici nu te dumirești care-s unele și care-s celelalte. N-ar fi de mirare să ne apuce și pe noi concertatul că... na! devine omul iubitor de muzică și fără să vrea cu tot dinadinsul...

  Oricum, pentru un astfel de concert special e nevoie și de un public la fel de… special. Și un astfel de public nu-i de ici, de colo, nu-l găsești pe toate gardurile, cum se spune. Și, parcă vedetele astea de matracuci știu că, o dată la trei luni, au parte de un public mai pe… alese și, cum lor deja le place să fie în centrul atenției și să vuiască ziarele sau, mă rog, rețelele de socializare, orice publicitate e de bun augur pentru a-și menține faima de care, ce să zic, profită din plin.

  Astfel, oamenii, auzind de la unul, de la altul, despre minunatele concerte date de matracuci, vin să le audă „în direct”, cum se spune, și să se convingă de realul talent pe care acestea îl dețin fără niciun dubiu. Ba, uneori, sunt atât de uimiți și de încântați de ce aud, că majoritatea se întorc pentru încă un… bis!

  Acestea fiind zise, trebuie să vă spun că și astăzi s-a întâmplat ca matracucile să se trezească taman cu un public din ăsta special de care v-am povestit. Este vorba despre un domn și o doamnă care ne-au vizitat și acum trei luni și care (trebuie să recunosc, sunt foarte consecvenți) se întorc la fiecare trei luni doar pentru a asculta o reprezentație dată în premieră de vedetele noastre. Și, ca să nu pară straniu sau, nu cumva, să considere matracucile că vin pentru a le spiona (că… deh! te poți gândi la orice de când cu paparazzi ăștia care mișună peste tot) bagă motivul că vin doar pentru a… citi contorul de apă (oricum, n-are importanță, că știm noi care-i „adevărul”). În fine, matracucile, nu-mi dau seama cum, au simțit că se apropie publicul acela… pe alese, căci au început să concerteze încă pe când acesta se afla în capătul străzii. Eu, ca „impresar”, deja știu când e vorba de un concert obișnuit, de o simplă repetiție sau de o „reprezentație de zile mari”. Căci, la un asemenea eveniment de maximă importanță, vedetele noastre nu se zgârcesc cu cântatul unui repertoriu dintre cele mai dificile, ba, mai mult, bagă și joc de scenă, ceea ce nu e chiar ușor (am văzut eu vedete mult mai cunoscute ca ale noastre care introduc play-back când e vorba și de joc de scenă, ceea ce, vă spun cu mâna pe inimă, matracucile nu s-au înjosit într-un asemenea hal niciodată; chiar când le-am propus eu să facă asta, fiindu-mi milă de ele și promițându-le că n-o să afle nimeni, au sărit în sus ca arse, cică ele n-o să-și dezamăgească niciodată admiratorii cu asemenea tertipuri).

  Deci, după cum vă spuneam, știam, încă în casă fiind, că matracucile au un public special de dau așa, de bună dimineața, o astfel de reprezentație. Am ieșit afară măcar pentru a mă băga și eu în seamă, ca un amărât de impresar ce sunt, dacă nu pentru altceva. Dar matracucul era atât de entuziasmat în rolul lui, încât chiar voia să-i dea omului un autograf și, neavând pe ce să scrie, se hotărâse că… „dosul” lui era tocmai suficient. Cu greu l-am putut ține pe Flutur să nu-și pună planul în aplicare, mai ales că jocul lui de scenă nu mă prea ajuta să-l țin pe loc. Oricum, până la urmă, l-am convins pe matracuc să lase publicul fără autograf de data asta, promițându-i că, data viitoare, acesta va veni pregătit cu fotografiile necesare și cu ustensile de scris.

  Domnul și doamna au plecat foarte mulțumiți de tot ce au văzut și auzit la acest spectacol, cu promisiunea fermă de a reveni, normal, peste trei luni, dar de data aceasta echipați corespunzător, cu bocanci împotriva viperelor, vestă antiglonț, mănuși de sudor și cască pentru baseball. Cică, asta ar fi noua modă pentru faimoasele reprezentații ca cele ale vedetelor noastre. Ce ți-e și cu moda asta... dar, recunosc că nu prea mai sunt la curent cu ultimele noutăți într-ale vestimentației, mai ales când este vorba de un eveniment atât de important. Ei, ce v-am spus, public pe… alese, nu glumă!

                                                    Matracucile la o ședință foto